Aveți mai jos unul dintre cele mai mișto texte pe care le-a găzduit acest blog, scris de doamna profesor Lăcrămioara Bozieru. Pe mine m-a făcut să râd bine de tot, cu atât mai mult cu cât cunosc „fenomenul” din interior. Am asistat, datorită maică-mii, la scene precum cele descrise mai jos. Sper să vă distrați și, mai ales, să-i spuneți Lăcrămioarei cum credeți că stau lucrurile.

………………………………………………………………………………..

Cu ani în urmă, discutând cu fiul meu despre școală am aflat că profa lui de chimie nu doar că a zâmbit (mai avusese o tentativă și în clasa a 9-a), ci chiar a râs în hohote. Matei nu mai știa ce i-a stârnit hohotul, căci fusese mult prea șocat de simpla izbucnire în râs, de parcă o asemenea reacție i-ar fi din start refuzată unui profesor.

În aceeși perioadă, fiul meu de 8 ani, îmi povestea cu mare respect în glas și cu nesfârșite detalii ce se petrecea la el la școală și mai ales ce le spusese doamna, de parcă tot ce spune învățătoarea ar trebui scris ca în ,,O mie și una de nopți, cu acul în colțul ochiului spre veșnică aducere aminte.

Oare când încetează profesorul să fie un zeu pentru propriul elev și devine o creatura asexuată, amorfă, incapabilă de cele mai omenești reacții, plânsul, râsul în hohote, gluma, frustrarea? Când începe transformarea din Șeherezada în Abadon, Îngerul exterminator de speranțe, timp liber, umor sau bunădispoziție? Să fie oare în clasa a V-a?

Dar mai important mi se pare să știu dacă noi, profesorii, suntem cei care contribuim major la acest proces de evoluție/involuție sau este doar rezultatul prejudecăților pe care le induce mediul școlar.

Pe de altă parte, îmi amintesc prea bine imposibilitatea de a mi-l imagina pe dirigu’ meu de mate râzând și șocul pe care l-am avut mergând cu colegii la el acasă, să-l colindăm în iarna clasei a XI-a, iar el ne-a dat vin făcut de el, din via proprie. Ba mai și avea o soție foarte drăguță care ne-a îndopat cu dulciuri de casă.

Dirigu’ nu doar că zâmbea, ci râdea relaxat și, chiar mai important, era îmbrăcat cu pantaloni de trening și un pulover, deși până atunci eram convinsă că și dormea în costum cu cravata la gât. Nici măcar faptul că bea vin și se hlizea ca prostul tot timpul nu m-a șocat atât de tare ca ținuta lejeră, absența cămășii apretate până la absurd și a cravatei cu care părea a se fi născut la gât. Avea și doi băieți, unul semăna izbitor de bine cu el, iar cel mic cu maică-sa, ceea ce însemna că făcuse sex de cel puțin două ori în viața lui.

Iar acum, în locul dirigintelui meu suntem noi – Bozi, Chirulina, Giurgiulica, Ioneasca, Stăneasca și mai știu eu cine – profesori pe care elevii anului 2016 nu și-i pot imagina vorbind cu gura plină, râgâind, bășindu-se zgomotos sau făcând sex, scărpindu-se în cur sau tăvălindu-se pe jos de râs în timp ce se uită la Kung Fu Hustle.

Și dacă le dezvălui că faci de fapt toate cele de mai sus, ba chiar multe altele, mai poți oare sta în fața/spatele catedrei cu aceeași siguranță de sine? Nu cumva dacă își imaginează cum arată profii lor în chiloți sau cu muci la nas, elevii își pierd și ultima brumă de respect pe care ar mai avea-o?

mihai_vasilescu_profesoara

sursa foto