Mă uit în jur, apoi la mama, și oftez:

-Doamne, câtă paragină!

Mama privește și ea lung în zare:

-Ce să faci, mamă… nu-l vezi și p-ăla de peste drum? Cade casa pă el. I-a făcut primăria gard, din banii comunii, că nici de gard nu era în stare.

Mă gândesc că odinioară lumea la țară era mai harnică. Mai apoi cuget cu voce tare:

-Păi nu muncește?

Vocea mamei sună grav:

-Dă unde? Muncea zilier. Mai mult trăia din pensia mă-sii. Da’ acu’, dac-a murit…

-E singur? Nu-l ajută nimeni?

Maică-mea se uită cu obidă spre mine:

-E homosexual! Nici la sapă nu-l ia nimeni. I-a făcut primăria gard.

Nu mă așteptam să aud așa ceva în satul ăsta uitat de lume și parcă vreau să mă conving:

-Apăi de unde știți voi că e homosexual?

-Păi cum, de unde? În sat, aici? Știm tot!!!

Rămân oleacă pe gânduri și apoi o iau cu duhul blândeții:

-Și ce dacă e homosexual? Poate e harnic și muncește, dacă l-ai chema la sapă… Cine știe, o fi băiat bun dacă-l iei să stai de vorbă.

-…

Tăcerea maică-mii spune mai multe ca un blestem. Mai zic o dată moale:

-Vorbiți cu el, poate v-adunați când o fi de arat?

-Nu!!!

Las să se ducă ura și apoi o-ntreb aproape în șoaptă:

-Acu’, mata spune sincer! Gardu’, ăla de i l-a făcut primăria din banii voștri, e în jurul casei, sau în jurul lui ca om?

(text adaptat după o idee a lui Dan Pavel)

mihai_vasilescu_gard