Ora 4.00 dimineața.

Am avut un coșmar înfiorător. Se făcea că mă blestemase cineva și tot ce atingeam cu mâna sau cu buzele se transforma în rucola, morcovi și bucățele mici de păstârnac. M-am trezit din somn, leoarcă de transpirație, exact când încercam să mănânc niște ceafă de porc folosind doar limba și nu reușeam de nicio culoare. Singurul lucru pe care izbuteam să-l înghit în vis era o sărăcie de iaurt degresat. Și pe ăla cu paiul. Doamne, ce spaimă m-a luat! Când am deschis ochii și am realizat că a fost doar un coșmar, am mulțumit celui de sus și am dat o fugă la frigider să iau o felie de tort. Zahărul mă ajută să mă liniștesc. Deși mie nu-mi place foarte mult să mănânc dulciuri, e nevoie să am mereu în casă prăjituri, înghețată, bomboane cu ciocolată, trufe, caramele, tort și plăcintă de mere, exact pentru situații de genul ăsta. Ah, și zahăr cubic, dacă e să fie treaba gravă de tot, îmi trebuie doză de șoc.

Ora 7.00

Azi ajung mai târziu la birou, așa că am timp să-mi fac un mic dejun ca la carte. M-a învățat cineva un secret și de atunci îl respect cu sfințenie: dacă numărul de ouă din omletă este impar și le bați în sens invers acelor de ceasornic, se elimină tot colesterolul. Practic, e ca și cum ai mânca brânză de vaci degresată. De-aia nu mai pun opt ouă, acum folosesc întotdeauna șapte.

Ora 8.00

Îmi iau pastilele pentru glandă. Nu știu ce m-aș face fără ele, sunt singurele care îmi mai taie pofta de mâncare.

Ora 9.30

Am ajuns la muncă și am urcat în lift cu Nicoleta, schiloada aia de la HR. I-am explicat pentru a mia oară că nu e bine ce face și că alimentația ei dezechilibrată o s-o ducă la spital mai devreme sau mai târziu. Nu este posibil să te hrănesti doar cu fructe și legume, iaurt sau piept de pui dezosat. Organismul o să-i cedeze în cele din urmă. Dar în mijlocul discuției, nesimțita a început să muște cu poftă dintr-un măr și mi s-au strepezit dinții de nici n-am mai putut să vorbesc. Noroc că aveam o Nutella în sertar și mi-a mai tăiat greața. Fetele astea slabe sunt inconștiente!

Ora 9.45

Stresul acționează întotdeauna la fel asupra mea: îmi scade glicemia sub limita admisă și mi se face rău. Am descoperit ca am de predat un raport urgent, până la ora 11.00, și imediat m-a luat cu transpirație rece. Noroc că tipele de la financiar tocmai cumpăraseră niste merdenele calde. Am mâncat trei și mi-am revenit.

Ora 10.55

Uraaaaa! Am reușit să predau raportul la timp. Doar că emoțiile pozitive îmi fac de obicei o foame de lup. Bafta mea a fost că aveam niște covrigi de Buzău în sertar și un salam de biscuiți. Cu rahat. Nu-l suport pe cel cu stafide, mereu îmi face arsuri.

Ora 12.30

Mergem la masă. Îmi închid telefonul. Nimic nu este atât de important ca să te deranjeze în timp ce mânânci. Dacă are cineva nevoie de mine mă găsește și după ce termin. Prânzul trebuie să fie un adevărat ritual. Mai ales că este singura masă a zilei de care mă pot bucura și eu pe îndelete. Întotdeauna încep cu ciorbă pe care o savurez încet ca să-i simt toată aroma. Azi o au pe aia de burtă, preferata mea. Ca să te poți bucura pe deplin si de felul principal, trebuie să lași un sfert de oră după ce l-ai mâncat pe primul, să ți se curețe perfect papilele. Plus că eu mai știu un truc: cât aștepți să treacă gustul de la ciorbă, mesteci ușor cubulețe de brânză uscată de capră. Altă viață când începi felul doi. Mi-am luat o tochitură vânătorească și niște cașcaval pane cu cartofi țărănesti. Dacă la cină sau la micul dejun mă mai feresc de grăsimi și colesterol, la prânz nu e cazul, chiar vreau să mă bucur de el. De obicei nu-mi iau și desert, dar azi au clătite cu dulceață de fructe de pădure. Băieții de aici le fac pur și simplu de-li-cioa-se. Eu i-am învățat să pună și zahăr pudră peste ele, pentru un plus de savoare. Gata, am terminat, îmi mai iau o cola zero si mă întorc la birou.

Ora 14.00

Ăștia de la departamentul IT tocmai fac comandă de pizza. Nu stiu cum e la alții, dar eu nu pot să rezist când e vorba despre pizza. Pur și simplu nu pot. Mi-am luat una medie cu fructe de mare. Ce nu suport oamenii care aruncă marginile de la pizza. Parcă-și bat joc de mâncare. În Africa se moare de foame și noi aruncăm marginile de la pizza? E de-a dreptul inadmisibil!

Ora 15.30

Azi e ziua lu’ Flori, secretara directorului general. Ne-a adus prăjituri făcute de ea. Oaaaaaau, cornulețe cu nucă, cremșnit și poale-n brâu!!! Nimeni nu face dulciuri ca fata asta, iar cremșnitul i-a ieșit mai bun ca niciodată. Este atât de fin și untos că nu pot rezista să mânânc doar unul. Dar nu apuc decât două din cauza băieților de la vânzări care bagă în ei ca sparții. Ce neciopliți!

Ora 16.45

Mama m-a învățat că după-amiaza este cea mai periculoasă perioadă a zilei. Deja a trecut mult timp de când ai mâncat de prânz și stomacul macină în gol. Poți să faci ulcer rapid fără măcar să-ți dai seama de ce. Asta mi-ar mai lipsi, să zac prin spitale cu stomacul făcut praf. No way! Așa că am mereu pregătită o gustare. Azi mi-am luat zacuscă, niște salată de vinete și salam de Sibiu.

Ora 18.00

Mă roade stomacul îngrozitor și se anunță o zi lungă, n-am cum să plec încă acasă, mai am de închis niște situații. Doar că deja m-a luat cu amețeală și nu știu ce să fac, la cantină au închis la ora asta. Noroc că am păstrat un Snickers pentru situații de urgență. Altă viață, bine mai zice reclama: „nu ești tu când ți-e foame”.

Ora 18.25

Din pacate n-am mai rezistat, am salvat pentru dimineață ce lucrasem și am plecat. Orice s-ar spune, cu dulce nu reușesti să-ți astâmperi decât temporar stomacul care roade în gol. Și nu mă joc cu sănătatea mea.

Ora 18.30

In metrou e unul care ronțăie niște grisine. În mod normal nu mi-ar fi poftă, dar acum mi-e atât de foame că-mi vine să-i cer câteva. Evricaaaaa! Mi-am adus aminte că am la mine niște saleuri exact pentru probleme de genul ăsta. Păi voi știți ce-am pățit toamna trecută? Era să ajung la urgențe într-o zi când am avut mult de lucru și cantina era închisă pentru inventar. De-atunci mi-am jurat că nu mai ajung să pățesc așa ceva.

Ora 19.05

La parterul blocului meu este o măcelarie turcească unde se găsesc cele mai bune cotlete de berbecuț marinate din lume. Doar că de obicei nu mai au la ora asta. Intru să verific. Uraaa, mi-au păstrat și mie doua kilograme. Au primit și cotlet de mistreț. Îmi iau și din astea. Carnea de vânat are colesterol zero și seara nu mănânc niciodată gras. Gata, atât, că mai am sus un borcan de ardei capia copți, umpluți cu brânză de bivoliță.

Ora 21.15

Nu vreți să știți cum s-au întrepătruns aromele de la berbecuț și mistreț. O nebunieeeee! Îmi plouă în gură doar când le scot din cuptor. Iar ardeii cu brânză pur și simplu mi-au făcut seara. După ora 20.00 nu servesc niciodată desert foarte dulce, așa m-am obișnuit. Îmi pun doar niște plăcintă de mere care e aproape acrișoară.

Ora 22.30

Am adormit cu televizorul deschis pe Paprika.

Ora 4.00 dimineața

N-am mai visat nimic urât, dar m-am trezit ca să merg la toaletă. Ia uite, am uitat plăcinta pe masă și era gata să se strice. E prea târziu s-o mai bag la frigider acum. Am pus trei cupe de înghețată de vanilie peste ea, să-i tai și mai mult din dulceață, și m-am băgat la loc în pat. Mmm, delicios.

Ora 7.00

Nu se poateeeeeeeee! Am uitat să iau ouă! Iar o să plec la muncă fără să mănânc!

P.S. Înainte să începeți să-mi explicați ce nesimțit sunt și cum nu știu eu ce greu e să te abții de la mâncare sau cum există oameni care se îngrașă și de la două frunze de salată (sau povestea aia cu reținutul apei), mai bine aruncați un ochi aici.