Există în natura umană tendința să dai întotdeauna vina pe altceva sau pe altcineva pentru eșecuri. Iar noi, românii, suntem campioni mondiali la asta. Uitați-vă în jur și o să constatați că aproape întotdeauna „alții” sunt de vină, prilej cu care o să ascultați și cele mai elaborate justificări.

Am scris sâmbătă un text prin care încercam să mă lămuresc de ce, de la un anumit moment al vieții lor, femeile încep să se îngrașe și pare că nu le mai pasă de asta. A generat multe reacții și am tras niște concluzii în urma comentariilor, pe care aș vrea să vi le prezint azi.

Da, există și tipe care au recunoscut franc: m-am îngrășat pentru că mănânc prea mult sau pentru că nu mă pot lăsa de dulciuri. Lor vreau să le mulțumesc frumos pentru sinceritate și să le spun că sunt singurele care au o șansă să fie din nou slabe și să se simtă bine în propria piele. Pentru că atâta vreme cât conștientiezezi de unde vine problema, ai toate instrumentele la îndemână să o înlături. Evident, sunt și bărbați care au zis același lucru, dar lor le e mult mai ușor, doar trebuie sa fie un pic mai frumoși ca dracu’.

În rest, este exact așa cum vorbeam mai sus. Absolut toate cele care s-au simțit cu musca pe căciulă au venit cu câte o explicație bine pusă la punct pentru faptul că au kilograme în plus. Iar motivele au fost dintre cele mai diverse și foarte argumentate. Știți, mi-a povestit odată un polițist că, de-a lungul timpului, a auzit toate scuzele posibile de la cei care încălcau legea la volan. Oamenii încercau să găsească orice motiv ca să-l înduplece. Copii atacați de urși, femei care stăteau să nască fix atunci, bunici care se aruncau de la balcon, orice, orice, doar să scape cu permisul neluat și fără amendă.

Exact la fel stă situația și cu supraponderalii. Toți cei aflați în faza de negare au câte un motiv bine pus la punct pentru asta. Dacă e să stai să-i asculți sau să-i crezi, ajungi la concluzia că niciun gras nu este gras pentru că-i place să mănânce. Iar femeile sunt campioane absolute la gășit scuze. Toate, dar absolut toate, au niște probleme de sănătate grave care le împiedică să dea jos din greutate. Ba chiar o duduie „grasă și frumoasă” (așa s-a autocaracterizat) mi-a explicat cum mănâncă ea normal, dar nu poate să slăbească până nu se operează. De glandă, logic. Un singur lucru a uitat să precizeze: cam ce înțelege ea prin „normal”. Că nici mie nu mi se părea nimic anormal când lichidam singur o tavă de pizza și o cutie de Nirvana întreagă. Așa că părerea mea sinceră este ca singura operație ce ar ajuta-o, ar fi una care să-i scoată haleala din cap.

Iar dacă nu au descoperit că „suferă” de ceva foarte nasol, ți-o aruncă pe-aia cu „cine mă place, mă place așa cum sunt”. Și ar fi de apreciat, dacă chiar ar gândi în felul ăsta. Dar atunci nu înțeleg o chestie. Dacă se plac așa cum sunt, de ce morții mă-sii pozele de profil de pe Facebook sunt cu tigri, câini, pisici, rațe, ghiocei și, în general, cu orice altceva în afară de ele însele? În cel mai bun caz au pus un headshot, ca să nu se vadă dezastrul care există de la gât în jos. Sau, și mai și, cu copilul alături, ca să fie clar că „am născut, de-aia m-am îngrășat, nu ca voi, proastelor, care nu sunteți în stare să aduceți pe lume o ființă și să simțiți miracolul de a fi mamă”. Dacă nici asta nu este scuza supremă pentru îngrășat, atunci care să mai fie? Ce contează că ăla micu’ are deja doi-trei anișori și kilogramele în plus ar cam fi trebuit să dispară de multișor.

De-aia am râs zdravăn când am primit, pe blog, comentariul de mai jos. După nickname, omul pare că știe ce vorbește, nu?

comentariu1

Dar cel mai tare a fost, de departe, ăsta care a venit pe Facebook:

Nu am citit ce a postat domnul caci nu m-a interesat dar am citit comentariile ca erau putine si parea „la obiect” ca sa zic asa. Eu am 100 de kilograme, recte sunt o bovina. Nu pledez pt bovine si nici nu cred ca ca a fi bovina cum spuneti voi este sanatos (pentru bovine nu pentru voi criticul spectator) si nici aspetuos (tot pentru bovine) dar generalizarea de ete cum cineva are x kile este bovina inutila societatii face o a treia categorie si nu ii spun prostie ca suna prea dur dar ii voi spune superficialitate. A ajunge la 100 kile sau a stagna acolo uneori se datoreaza si altor motive decat statul la telenovele, gatind cu ceapa multa si nefacand sex. Si nu, nu sunt scuze si nici nu ma refer la cele care au probleme cu glanda tiroida. Am 100 de kile si nu miros a ceapa, nici nu stau in canapea si ma uit la telenovele, grasele se fut fara probleme ba poate chiar mai abitir si oricat v-ar placea voua sa credeti ca barbatii nu fut grase e doar in capul vostru. E adevar, nu prea se dau in vant sa ne scoata si sa ne flutre pe sub ochii prietenilor in oras si nu-si destainuie unul altuia ca fut grase ca nu e frumos (vorbesc de aia mai tampiti care de altfel n-ar spune niciodata ca fac sex oral unei femei ca se injosesc). La 100 de kile nu inseamna ca nu te poti vopsi, epila si machia. La 100 de kile poti purta si lenjerii erotice, n-ati crede. Si da, la 100 de kile imi place si ceafa de porc dar nu am intlnit nici pe-astia slabi sa zica ca ar fi cah. Asadar imi par generalizari fara rost, de prost gust care nu va fac cinste. Deloc. Dar voi puteti dormi linistite ca daca ramaneti la 60 kile sunteti ferite de a fi bovine (fara a avea suta) si de a fi inselate de soti numai ca nu uitati o vorba spusa de cineva ceva mai istet ca mine – „si de cea mai frumoasa si sexi femeie exista cineva care s-a plictisit” In alta ordine de idei se intampla uneori ca vreun ipochimen sa aiba ceva probleme de kilele mele, asa cum aveti voi aceasta preocupare astazi si-l intreb daca vrea sa ma futa. Evident ca-mi raspunde ca nu. Si-atunci il intreb care este problema lui? Imi cara el kilele in plus? Ma hraneste din salariul lui si-l ingrijoreaza asta? Il obliga cineva sa iasa pe strada cu mine si ii e jena? Mi-a raspuns ca nu. I-am spus atunci sa-mi suga pula (m-am considerat purtatoare caci la el nu am vazut in comportament ca ar avea). Asa ca va intreb si pe voi, doamnelor … Vrea vreuna dintre voi sa ma futa (a se intelege orice exemplar bovin)?

Pur și simplu nu pricep ce-a vrut să zică, practic se contrazice singură de la o frază la alta. Dacă înțelegeți voi, aștept cu nerăbdare să-mi explicați. Inclusiv cum stă treaba cu sexul de care aparține păpușica asta care cântărește un chintal, că finalul postării a cam fost în coadă de pește din acest punct de vedere.

Ah, da, să nu uit. Am intrat pe profilul duamnei și evident că nu există fotografii cu trupu-i bine îngrijit. Mda, ar fi vreo două, dar sunt luate cu teleobiectivul de pe un vârf de munte pe altul, adică de la o distanță convenabil de mare ca să nu se poată distinge limpede adevăratele proporții. În rest, așa cum ziceam, flori, peisaje, câini și alte baliverne. Păi cum era cu mândria și cu „cine vrea să mă f*tă, mă f*te așa cum sunt” (scuze, dar este exact exprimarea duamnei)? Sunt doar vorbe, dar când e să ne vadă lumea cum plimbăm suta de kile prin oraș, o lăsăm mai moale, nu?

mihai_vasilescu-grasa2
-Blatul e făcut din făină, adică grâu, adică cereale. Dulceața din fructe. Frișca din lapte. Zahărul e și el din plante. Să mor eu dacă pricep de la ce mă îngraș în plină dietă lacto-vegetariană!

sursa foto