Dacă mai era nevoie de vreunul în plus.

La mine pe stradă locuieşte o familie de ţigani. Mă rog, m-am exprimat greşit, la mine pe stradă locuiesc mai multe familii de ţigani, dar doar una dintre ele are câine. Nici aşa nu e corect. Reiau. La mine pe stradă locuiesc mai multe familii de ţigani, dar doar una dintre ele avea câine. Şi am folosit trecutul verbului „a avea”, deşi sărmanul patruped (Max, pe numele lui) n-a păţit nimic, e bine, sănătos, dă din coadă şi se uită milog după mângâieri şi câte ceva de mâncare. Pentru că, de ceva vreme, nu mai are nici unde să se adăpostească şi nici ce să mănânce.

De ce? Pai vă spun eu imediat de ce. Pentru că unica fiică a familiei de romanes a primit săptămâna trecută, cadou, un pui de Husky (cred, cel puţin seamănă). Prin urmare, ţiganii au considerat că ar fi un lucru extraordinar de oportun şi binevenit să-l arunce pe Max în stradă, ca pe-o cârpă murdară. Cei doi ani în care îl ţinuseră în curte până acum, se pare că s-au şters cu buretele. Nu glumesc deloc, nu fac miştouri cu aşa ceva. Au scos pur şi simplu câinele în faţa porţii şi acolo l-au lăsat. Iar ăla, săracul, pentru că nu înţelege ce s-a întâmplat, a rămas pe loc şî încearcă să intre în curte ori de câte ori se deschide poarta. Pentru că până mai ieri acolo era casa lui, singurul loc de pe lumea asta pe care-l cunoaşte şi-l iubeşte.

Nicio şansă, un „marş” bine articulat, eventual însoţit de o lovitură de picior, îl lămuresc instant că nu mai are ce să caute în interior. Pentru moment, după câteva minute uită si iar se culcă la poartă, iar încearcă să intre, iar îşi ia sudălmile şi loviturile de rigoare. Şi tot aşa, zi după zi, de o săptămână încoace, ca un adevărat perpetuum mobile al recunoştinţei neîmpărtăşite.

Ştiţi ce ma impresionează si mai al dracului? Câinele ăla nu numai că nu înţelege de ce dintr-o dată nu mai are voie în curtea lui, dar îi şi iubeşte pe nenorociţii ăia. Ar trebui să-l vedeţi cum se bucură când îi vede ieşind, sare să-i lingă şi se gudură. Şi mai cred că dacă va sta la poartă zece ani, comportamenul lui va rămâne neschimbat. Pentru el acolo este „acasă” şi ăia sunt stăpânii lui.

Păi sa nu-ţi vină câteodată să laşi tot şi să pui mâna pe par? Sau măcar să te apuci de învăţat limba câinilor ca să-i poţi spune: „prietene, lasă-i şi du-te, că nu te poţi înţelege cu ţiganii”.

Da, ştiu sunt un rasist nenorocit. Get used to it!

mihai_vasilescu_max
Max