Mie-mi place cum scrie amicul Krantz. Se pare că și lui îi e simpatic blogul meu. Pentru că în momentul în care i-am zis că mi-ar plăcea să-i găzduiesc un text, m-am și trezit cu articolul la ușă. Este cel de mai jos.

mihai_vasilescu_alina_gorghiu

Dragă Alina,

Țin să te anunţ că aş vrea să intru în politică. M-am cam săturat, ca mai toată ţara, de stilul aparte în care se face politică la noi. Şi uite că aş fi dispus, pe sistemul „Ia de la Băsescu!”, să-i urmez un sfat: ăla cu „Vrei să schimbi ceva? Intră domle în politică şi fă schimbări!”. Şi aş vrea să mă înscriu în PNL. Dar privind în jur şi urmărindu-vă pe toţi cei reperezentativi de acolo, am impresia că m-aş înfige, cu toată puterea, singur cu capul în zid. Hai să mă explic:

În ultimul interviu pe care l-ai avut cu ceva timp în urmă, la redacţia ziarului Adevărul, după ce ai tot dat-o pe după vişin, fiind întrebată direct dacă vei refuza să candidezi pentru postul de primar general al capitalei, în cazul în care partidul ţi-o va cere, ne dai un răspuns de nota 10. Semn că pentru un politician get-beget eşti numa bună şi ai dat în pîrg, cum s-ar zice: „Acestui partid eu nu pot să-i refuz nimic”.

Băgată sau scoasă din context, această afirmaţie înseamnă acelaşi lucru. Adică cum, nimic? Să înţelegem că partidul te-a făcut om şi te-a adus pînă aici sau prin forţele tale ai reuşit în viaţă şi te-ai format profesional? E a naibii de perfid acest semijurămînt şi tocmai de aceea se întîmplă lucrurile urîte, incalificabile şi jignitoare la adresa oamenilor, cînd şmecherii din politica noastră deschid gura. Deci dacă partidul îţi va cere să furi şi să iei şpăgi pentru el, să deturnezi fonduri, să speli bani, să votezi legi aiurea doar pentru interese meschine de grup, o vei face necondiţionat? Ce crezi că vei schimba în felul de a face politică, aşa cum susţii că vrei, cu astfel de atitudine servilă în faţa partidului? Ce şanse îmi dai mie, unul oarecum apropiat de vîrsta ta, să realizez ceva diferit în felul de a face politică, dacă perspectiva rămîne aceeaşi?

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de fiecare dată cînd te văd pe tine Alina, după secunda aia cu impact emoţional vis-a-vis de aspectul tău fizic, automat îmi vine în faţa ochilor imaginea aia cu tine, stînd penibil în faţa unei uşi închise, pe post de lupul cel rău, ce voia să momească un tînăr ieduţ de copil cu nişte materiale electorale. Explicîndu-i unuia care nici măcar nu ştia să-şi facă nodul la şireturi că tu eşti „deputatul de colegiu de aicea”?!?!! Pe bune? Atîta ai fost în stare? Şi ai mai avut şi curajul să faci filmarea publică? Eu cred că în locul tău, aş fi înghiţit pe loc, de ruşine, cardul ăla de memorie al aparatului de filmat. Asta dacă aş fi fost la fel de ciudat ca tine, încît să zăbovesc atîta timp în faţa unei uşi, din dosul căreia mesajul era clar: „Tai-o de aici!”.

Finalul ăla, cu replica genială a copilului: „Nu deschid la nimeni. Mama nu e acasă. Deci pa!„, e de colecţie. Şi ne arată clar puterea ta de convingere. Deci nu convingi niciun copil, darămite un om matur. N-au mai filmat ăia, dar sunt sigur că în dosul uşii, copilaşul cînta fericit: „Nu mi-e frică de lupul rău! Care-i mic şi băbălău!” Norocul tău şi al tuturor celor din politica actuală, e că pentru foarte mulţi dintre cei ce se consideră maturi, gînditul e considerat ceva facultativ. De aia ieşiţi într-una tot voi din pălărie. Vă bazaţi de fiecare dată pe uitarea din creierele multora. Cei dispuşi să se reseteze la fiecare scrutin. Sau pe lehamitea şi scîrba celorlalţi. Că doar nu poate fi vorba de convingere.

Cam ăsta e genul de prosteală al politicii de cînd lumea. O ştim fiecare. Țîrrrr! la uşă şi hai să vă dau nişte materiale electorale. Aşa. Şi? Şi atît pentru tine, cetăţene! Restul pentru noi. Noi politicienii care suntem atît de nepregătiţi, dar capabili de orice. Şi plini de spirit de sacrificiu. Mai ales dacă partidul ne-o cere.

Mă tot întreb şi caut o logică cu o brumă de inteligenţă la întrebarea de ce să accepţi propunerea de a candida ca primar general al capitalei? Ce te recomandă pentru acest post? Cîtă experienţă adunată ai în administraţie publică sau macromanagement? De ce e musai să fie cineva înregimentat politic în această funcţie? Nu ar fi mai bine pentru toată lumea să punem un specialist care chiar ştie ce trebuie Bucureştiului? Ce-ar fi dacă n-am mai avea primari ca invizibilul Mănescu de la 6 sau ca puriul Chiliman de la 1, asta ca să vorbim strict de scheleţii din dulapul cu liberalism? Hai să schimbăm ceva dacă tot trîmbiţăm prin tîrg că vrem altceva. Nu să ne cocoţăm în funcţie, că aşa ne-a propulsat partidul şi după aceea să sifonăm banii, să facem biluţe la tv şi să promitem senini, dar la mişto, că „dacă nu fac treaba aia, mă duc învîrtindu-mă!” ca Oprescu.

Bag de seamă că vreţi acum să schimbaţi iar sistemul de alegeri pentru parlamentare. E clar, nu prea v-a convenit sistemul trecut. Că prea şi-au cumpărat toţi nechemaţii locurile cu sistemul uninominal şi nu prea mai răspundeau la comenzi, nu? Acum înţeleg că vreţi iar pe liste de partid. Să ştiţi exact că aveţi locurile asigurate pentru cine trebuie. Ca să nu mai aveţi parte de surprize neplăcute. Deci iar vom avea parlamentul plin cu aceleaşi feţe compromise? Aceleaşi persoane cu trecut dubios şi plin de suspiciuni în jurul cărora veţi face zid de apărare în faţa cererilor DNA? Chiar nu mai sunt alte persoane, fără nici cel mai mic zvon despre vreo ilegalitate comisă în existenţa lui profesională, care să fie dispuse să facă politică şi să ne reprezinte? Şi în eventualitatea cîştigării alegerilor dacă va fi să facă PNL guvernul, iar o să avem aceleaşi feţe de miniştri care s-au remarcat doar prin eşecuri răsunătoare? Iar Nicolaescu? Iar Orban? Iar Adomniţei sau mai ştiu eu care habarnist cu papagal? Nu ştiu, dar ca tînăr politician, mă aşteptam să doreşti altceva. Mai ales odată ajunsă la vîrf. Pentru că dacă situaţia stă altfel şi doar pupi acum inelele acelora care te-au împins în sus, voi trăi cu impresia că eşti doar o Barbie simpatică, ridicată pe umeri de nişte Keni, doar ca să ţi se uite sub fustă şi să te facă să simţi ce uşor poţi cădea la cea mai mică tresărire a lor.

O ultimă curiozitate aş mai avea: oare chiar e nevoie de încuscrirea, împotriva naturii, cu cei de la PDL? Cum poţi să rezişti să te pupi cu Blaga, cînd mai deunăzi vă scuipaţi ca mîţele? Chiar nu puteaţi crea un partid cu identitate proprie care să se lupte cu forţele sale? Nu vedeţi ce confuzie creaţi în faţa publicului şi ce multe pierdeţi fiind ţinte uşoare pentru acuzele PSD? Nu puteaţi rămîne strict delimitaţi, într-o alianţă, dacă vă chinuie atîta dragoste chioară şi amor ghebos?

Aşa că aştept un răspuns din partea ta la toate aceste întrebări, care să mă facă să iau o decizie. Convinge-mă că greşesc şi că ceea ce faci tu e binele total. Şi nu veni cu abordările alea din faţa uşii. Că dacă asta e politica de tip nou pe care o vrei, îmi dau seama că eu şi poate şi alţii mai tineri care vor altceva, n-avem nicio şansă. Pentru că a merge în continuare în aceeaşi mocirlă, pe lîngă faptul că ne-am murdări degeaba, am demonstra un singur lucru. Consecvenţă. Din păcate, doar aia a boului…

Unul care vrea, dar n-are loc de de-alde voi.

P.S. Pe Krantz îl găsiţi la el „acasă” aici.