Să presupunem că timp de zece ani ai avea un administrator de bloc care şi-ar băga nasul în viaţa ta neinvitat, ar fura, ţi-ar face chestii nasoale, te-ai trezi cu el în casă când vrei şi când nu vrei, plus multe altele pe acelaşi gen. Păi în momentul când în locul lui s-ar alege unul normal, care-şi vede de treaba lui şi cu care interacţionezi doar când e cazul, ar trece o perioadă până te-ai obişnui cu el. Am o bănuială că, fără să vrei, te-ai întreba:

Ce face, frate, ăsta? De ce nu vine să-mi zbiere de pe holul blocului, prin uşa închisă, să scot banii de întreţinere? De ce nu mai strigă după mine să mai termin cu femeile pe care le aduc în casă? De ce nu mai fură banii din fondul de rulment?

Cred că exact aşa se poate traduce şi ce se întâmplă cu Iohannis. După zece ani de Băsescu, preşedintele-jucător care şi-a bagat nasul peste tot, a făcut ce-a vrut şi ce n-a vrut muşchiul lui, te uiţi la nea Klaus şi-ţi zici: e clar, ăsta nu face nimic toată ziua, stă şi doarme la Cotroceni. 

Să nu uităm că este vorba despre acelaşi om care s-a lăsat jignit în fel şi chip de Ponta, la prima confruntare televizată, în numele bunului simţ. A declarat ca preferă să piardă alegerile decât să se coboare la nivelul interlocutorlui. Ştiţi ce? Eu l-am crezut. Când ai bun simţ, îl ai în orice împrejurare.

Ah, nu vă mai place stilul lui de comunicare, aproape exclusiv pe reţele sociale? Ştiţi cum e asta? Exact ca o femeie care, la jumatate de an după căsătorie, nu mai suportă că ăla e beţiv, cartofor şi afemeiat. Deşi l-a cunoscut într-un birt, la o partidă de poker pe dezbrăcatelea.

Poate nu este clar că în ţara asta, ca în multe altele, puterea executivă o are Guvernul, respectiv Primul Ministru. Atribuţiile Preşedintelui intră pe o jumătate de coala A4 (uite, vi le-am pus eu aici, aici şi aici).

A propos, câţi dintre voi ştiţi, fără google, cum îl cheamă pe Preşedintele Germaniei şi cam cu ce se ocupă el? Că de Merkel nu mă îndoiesc că a auzit toată lumea.

P.S. Ca să nu vă mai povestesc de tipul ăla care a locuit câţiva ani lângă calea ferată şi după ce s-a mutat, nu mai putea să adoarmă făra şuieratul zgomotos al trenurilor.

mihai_vasilescu_normalitate

sursa foto