Eram serile trecute la o bere cu prietenul I. în spelunca pe unde ne mai petrecem câte o seară. Fumul de ţigară era la locul lui, gros să-l tai cu maceta. În schimb, era frig. Da’ un frig din ăla zdravăn de te lua cu zdrăngănit de dinţi şi tremurat vârtos. Partea bună era că aerul rece venea dinspre toaletă, deci mai mirosea şi a budă de trăsnea. Pe scurt, atmosfera ideală pentru stat la o caterincă ieftină.

De foame, tocmai voiam să comandăm al doilea rând de bere. Da’ chelneriţa noastră nici gând să apară. Când îl aud pe al meu:

-Pe unde-o umbla viitoarea mea soţie?

-Ha? Cine să umble?

-Fata asta care ne serveşte, pe unde-o umbla de nu mai apare?

Zic să-l iau cu binişoru’, că poate o fi suferit ceva avarii la tărtăcuţă şi nu ştiu eu de ele.

-Păi şi… hmmm… asta este viitoare ta soţie?

-Da, frate, n-ai văzut ce frumos vorbeşte. Ce mi-ar plăcea să am una din asta acasă. N-ar fi mega-tare?

Mă uit la el, părea perfect normal. Mă gândesc că o avea vreo formă de cataractă în stare agravantă şi-mi spun că trebuie să-l lămuresc cum stau cu adevărat lucrurile. Ca un chirurg desăvârșit, hotărăsc să tăi răul din rădăcină:

-Bă nene, fata asta arată ca o combinaţie nefericită între raton şi porc. Ce dracului să faci cu ea acasa? Şi, mai ales, pe unde naiba scoţi cămaşa în prima dimineaţă când deschizi ochii şi dai de grohăitoare în pat, lângă tine?

-Frate, ma doare în cur. Dacă femeia vine şi-mi spune în fiecare zi „domnule, vă rog să poftiţi, prânzul este servit” sau „v-am dat drumul la apă, acum puteţi merge să faceţi baie”, nu mă interesează cum arată. Să-mi spele, să facă de măncare, să clace cămăsile şi sa-mi vorbeasca numai cu „dumneavoastră”, „vă rog”, „poftiţi” şi nu mă deranjează deloc cum arată.

Încasez upercutul verbal din plin. Număr până la zece, las să treacă şocul, diger cu greu informaţia şi abia apoi trec la lamurirea problemei.

-Bă eşti nebun? OK, trec peste faptul că arată ca şi cum ar fi scăpat de la grădina zoologica, dar tu ce oferi în schimbul tuturor chestiilor astea?

Ăsta al meu se uită la mine ca la un nebun proaspăt internat, pe genul „ce căcaturi poţi şi tu să întrebi”, după care mi-o dă decisiv:

-Ce să ofer? Nimic. Să zică merci că am luat-o de pe strazi şi-am facut-o doamnă.

No, discuţia a mai continuat un pic, eu încercând să văd dacă chiar e serios omu’ sau face mişto de mine. Aş putea zice că era între şi între. Nici hotărât să o ceară pe aia în seara respectivă (cre’că n-avea inel la el sau ceva), da’ nici să zică „hai, frate, că am glumit, nu iau vieru’ asta de nevastă”.

Acu’, aş fi vrut să vă întreb şi pe voi dacă zice bine sau nu? Poate-s eu oleacă dezorientat şi nu mai înteleg cum merg lucrurile. Dacă sunteţi pe aici poate-mi spuneţi şi mie cum stă treaba, aţi face un compromis de genul „băgat porcul în casă” contra „respect, politeţe, servitute”?

Fetelor, merge şi pentru voi întrebarea să ştiţi.

Susanne Eman Is World's Biggest Bridesursa foto