Hai mă că glumesc. Nu m-a făcut. Dar am mai văzut zilele astea nişte filme destul de noi şi mă gândeam ca poate v-ar fi de folos să vă zic ce şi cum.

Alt Love Building

Deşi sunt fan al filmelor româneşti, după ce văzusem primul Love Building, mi-am spus că la al doilea nu mai am ce să caut. Doar că nu m-am ţinut de cuvânt şi m-am dus. No, acum ce sa zic? Este un film perfect pentru vizionare într-o seară în care aţi epuizat orice altă activitate de pe lumea asta. Pe bune, să cârpeşti o preche de ciorapi sau să croşetezi un jerseu, pot fi doua activităţi la fel de interesante (ba poate chiar un pic mai palpitante). Păcat de distribuţie.

American Sniper

Nu ştiu cum procedaţi, dar pe ăsta trebuie să-l vedeţi. Că va duceţi la cinema sau că sunteţi mari amatori de piraterie furt de proprietate intelectuală, cumva trebuie să faceţi. Dacă vă plac filmele de război, filmele cu lunetişti sau ambele la un loc, cu atât mai mult. Pe Bradley Cooper l-au nimerit cu rolul într-un mare fel. Şi zău că nu mă aşteptam. Nu numai că este „de acolo”, dar mai şi seamănă izbitor cu Chris Kyle personajul care a stat la originea scenariului. Pentru că, dacă nu ştiaţi, filmul este făcut după niscaiva fapte reale. Deci, dacă nu eşti o mâţă plângăcioasă şi dacă nu te apucă leşinul când vezi nişte sânge, du-te să-l vezi!

Mortdecai

La fel de bine puteau să-i zică „Mort de prost”. Şi l-ar fi carcterizat exact, încă din titlu. Eu mă consider un tip cu simţ al umorului peste medie. De multe ori mi-o iau de la cei din jur, pentru că văd posibile situaţii amuzante acolo unde alţii îşi fac cruce sau mai au un pic şi se pun pe bocit. Dar filmul ăsta… Da, înţeleg treaba cu umorul englezesc. Ba chiar mă amuză deseori, deşi nu este preferatul meu. Dar la “Mortdecai” ţi se cam ia de la atâta umor britanic. Ştiţi cum e? Ia gândiţi-vă la un fel de mâncare care vă place. Nu este preferatul vostru, dar sunteţi ok cu el. Ei, acum imaginaţi-vă că vine cineva şi vă pune pe masă vreo 15-20 de kile din preparatul respectiv. După care sunteţi anunţaţi ca trebuie să-l mâncaţi. Pe tot. Cred că am fost suficient de explicit.

Deux jours, une nuit / Two days, one night

Aici nu vă puteţi lua după ce scriu eu. Din două motive. Primul ar fi că îmi plac filmele franţuzeşti. Ar trebui să fie extrem de prost, ca să zic ceva nasol despre unul. Şi al doilea: îmi place Marion Cotillard de mă piş pe mine! Poate să joace in cea mai cruntă porcărie, eu voi considera că este o capodoperă. De fapt, ce tot zic aici? Uite, ca să fie limpede: mă pot uita la un film în care Marion timp de două ore nu face nimic, doar stă şi se uită în gol sau bagă o maşină de rufe la spălat. Pentru mine va fi ca şi cum aş fi vizionat pelicula care a luat Globul de Aur, Oscarul si marele premiu de la Cannes. Fix în aceeaşi situaţie mă mai aflu în cazul oricarui film în care joacă Audrey Tautou şi Melanie Laurent. Concluzionând: „Deux jours, une nuit” este un film extraordinar de bun, în care Marion Cotillard apare în fiecare scenă. 🙂

mihai_vasilescu_marion_cotillard OCO-0192 mihai_vasilescu_melanie_laurent

 

Foto by Flickr