Îmi sună telefonul. Număr necunoscut. Răspund, deşi mă enervează teribil. Apelurile cu numar ascuns nu aduc niciodată nimic bun.

-Buna ziua, sunteţi domnu’ Mihai?

Nu ştiu de ce, dar vocea mi s-a părut cunoscută, aşa că am fost aproape ezitant:

-Da.

Mare greşeală.

-Domnu’ Mihai, de ce v-am sunat…

Chiar, de ce dracului? Dar n-am mai apucat să întreb, nu mă lăsa debitul verbal al partenerei de conversaţie.

-Vreau să vă vorbesc despre oferta noastră la camerele video pentru maşini. Domnu’ Mihai (a treia oara deja!!!), ştiţi, în ziua de azi este bine să aveţi aşa ceva.

Aici, recunosc, am fost un mare dobitoc şi mi-am ascultat instinctul. În loc s-o încurajez să-şi turuie inepţiile i-am dat-o scurt:

-Perfect, dar să ştiţi că eu am deja una.

Acu’, ori era la primul telefon pe care-l dădea, ori era doar sărăcuţă cu duhul. Cert este că nu s-a aşteptat la un aşa răspuns. Am lovit-o de parcă eram primul om din univers posesor de cameră video auto. S-a auzit clar cum a înghiţit în sec. N-a mai putut să mă întrebe decăt:

-Şi, sunteţi mulţumit de ea?

Nu, făptură deosebită, abia aşteptam să mă suni tu, ca s-o arunc mai repede la gunoi. Am cumparat-o de prost ce sunt. Dar acum mă căiesc şi voi lua imediat alta de la tine. De fapt, nu, vreau chiar două. Ca să mă învăţ minte să-mi mai cumpăr altă dată ciurucuri.

Din păcate, nu i-am răspuns aşa, mi-era frică să nu facă naiba vreun infarct. I-am zis că „da, in nemernicia mea, sunt foarte mulţumit”.

-Bine domnu’ Mihai (a patra oară), o zi buna să aveţi!

Băi, voi ăştia cu telesales-ul, sunteţi sănătoşi la cap? Şi nu mă refer la biata fată care m-a sunat, că aia era nevinovată ca un copil de grădiniţă. Eu cu cei care-i pregătesc am treabă. Băbăieţi, cioflingarilor, dacă vrei sa fii (sau măcar să pari) politicos, nu te adresezi niciodată unei persoane pe care n-o cunoşti cu formularea „domnule + numele mic al respectivului”. Nu ai cum să faci aşa ceva decât dacă interolcutorul se numeşte Mihai Curbelit sau Mioara Talpăiute şi ţi-e teama că o adresare de genul „domnule Curbelit”/ „doamnă Talpăiute” l-ar putea pune într-o postura stânjenitoare.

În rest, ori eşti la pertu cu mine şi mă iei cu „Mihai”, „Mihăiţă”, „frăţioare”, „coaie”, „bă, vere”, sau oricum vrei tu, asumându-ţi riscul că te pot înjura pe motiv de familiaritate excesivă, ori o arzi pe politeţe şi atunci pronunţi clar și răspicat: „domnule Vasilescu”.  Dar „domnu’ Mihai” sună exact ca şi cum ai merge la curve şi ai spune reverenţios: „doamnă, vă rog frumos să-mi sugeţi pula!”.

Cam atât.

mihai_vasilescu_tele_sales

sursa foto