Stati linistiti ca n-o sa ma apuc sa dau sfaturi pretioase pe aici. Pur si simplu am identificat cateva erori pe care le-am facut de-a lungul timpului, care acum mi se par hilare, dar la vremea aia nu gaseam nimic in neregula.

Sa zicem ca ti-ai deschis un blog. Felicitari! Din momentul acesta esti un scriitor al neamului si in curand o sa razi pe la colturi de Sadoveanu, Tutea sau fraierul ala de Eminescu. Dar pentru ca tu vrei sa afle si altii ceea ce ai de spus, te simti oarecum nedreptatit ca doar tu si prietenii tai sunteti la curent cu ceea ce debitezi. Si ai vrea sa fie multi, mult mai multi. Ei bine, acesta este momentul in care incepi sa faci greseli, in cautare de trafic cu orice pret. Si cum eu le-am incercat pe pielea mea, pe multe dintre ele, ma gandeam ca ar fi util sa va impartasesc aici cateva dintre cele mai frecvente printre incepatori.

-Nu spama! Eu va pot spune cel mai bine depre greseala asta. Am spamat mult si bine. Ce este spamatul? Pai in primul rand sa lasi comentarii pe bloguri de A-listeri, cu link catre articole de-ale tale sau ancora catre blog. Stiu, esti tentat sa o faci, altfel cum or sa auda cititorii de tine? Este o greseala, crede-ma, Chiar mare. Da, reusesti sa-ti aduci ceva trafic prin procedeul asta. Dar este ocazional. Toti cei care-ti vor veni asa, rar de tot se vor mai intoarce. Sunt pur si simplu curiosi, dar in momentul in care inchid articolul, au uitat de tine. In schimb, o sa reusesti sa enervezi pe toata lumea si dezavantajele sunt mai mari decat eventualele beneficii. Da, repet, tentatia e mare (eu cand lasam cate un link la Zoso, sarea traficul ca nebunul), dar e degeaba. Interesul tau este sa-ti vina cititori, pe munca cinstita. Sa apara cei care te descopera si-ti raman fideli. E greu, dar stii sigur ca sunt ai tai si te plac.

Alt tip de spamat este sa te asociezi diverselor grupuri de bloggeri de pe facebook si in momentul cand ai scris un articol sa-l publici simultan pe vreo sase-sapte (ca sa nu zic noua-zece) grupuri din astea. Evident, am facut si eu asta. La fel de evident, beneficiile sunt asemanatoare unei labe. Da, da, poate tu-ti imaginezi ca i-o tragi Monicai Belucci, dar sa stii ca tot o laba ramane.  Nu intelegi? Uite, mai limpede: e ca si cum ai vinde masini si ti le-ai promova printre ceilalti vanzatori de masini. Da, poate ca unii vor aprecia ce ai tu la vanzare, dar niciunul nu o sa cumpere de la tine. Iti garantez ca obtii beneficii mai mari daca te alaturi unui grup de genul „culegatorii de corcoduse din Lapusa” si iti lasi articolele si acolo. Daca nici asa nu am fost suficient de clar…

mihai_vasilescu_spam

-Scrie! Ce vrei tu, cat si cum te duce capul. Dar scrie. Daca nu scrii, vor renunta si cei pe care i-ai castigat deja. N-ai idee cat de repede uita oamenii. Iar cititorii de bloguri, cred ca sunt printre cele mai uituce fiinte de pe planeta. Ce sa mai zici ca sunt si ai dracului de selectivi (doar au de unde). Daca stii ca urmeaza o perioada in care n-o sa scrii, anunta! Spune ce se intampla cu tine, ca sa stie lumea pe cand te asteapta inapoi, cu articole.

Eu am facut o pauza de la scris. Nu mare, doar de vreo sapte luni. 🙁 Cand am reinceput, a fost infernal. Mai bine deschideam alt blog, cu alt nume, dar nu mi-a venit ideea.

Respecta-ti principiile! Daca scrii numai despre ce este „politically correct”, atunci si vizitatorii tai vor fi tot asa. Asuma-ti punctele de vedere si scrie despre ele asa cum le vezi tu. Tot aici ar mai trebui spus ca este important sa ai puterea sa recunosti cand ai gresit. Toti gresim. Dar foarte putini sunt dispusi sa si recunoasca asta. Stiti cum se spune „numai prostul e consecvent”. Asa ca, daca cineva iti semnaleaza o greseala, analizeaza ce-ti spune si (daca are dreptate) un „mea culpa” ar da mult mai bine decat sa te contrazici pana in panzele albe.

-Share, nu like! Am vazut foarte multi blogeri (inclusiv dintre cei foarte cunoscuti), care-si dau like propriilor postari. Fratilor, va rog, nu faceti asta! Pare atat de penibil. Da, publica-l pe facebook si da-i share. Dar sa dai like unui articol de-ale tale, e prea mult, serios. Adica e clar ca iti place, din moment ce tu l-ai scris. Nu mai trebuie sa si arati asta in public. Sunt convis ca si pe tine insuti te placi, dar nu te pupi singur prin metrou si nu te maimutaresti in toate oglinzile intalnite in cale. Da, habar nu am, e posbil sa fie un reach mai mare, in cazul like-ului. Degeaba, pierzi mai mult ca imagine decat castigi prin afisari. Mult mai mult.

-Citeaza sursa! Intotdeauna. Indiferent ce preiei sau folosesti de pe internet. Si asa esti la limita legalitatii, doar cu citarea sursei, dar macar pe asta fa-o ca lumea. Nu mic intr-un colt, nu undeva unde s-o stii doar tu. Asuma-ti ca ai preluat ceva din alta parte si da-i Cezarului ce-i al Cezarului. Cred ca nici tie nu ti-ar pica tocmai bine, daca ai descoperi peste ceva vreme niste chestii luate de la tine, fara sa pomeneasca nimeni, nimic. Eu luam poze de pe net, en gros. Dracu’ cita sursa. Dar lasa ca mi-am „luat-o” pentru asta. Poate voi incepeti cu dreptul.

Cam pe astea le-am facut eu. Or mai fi si altele, dar inca nu le-am constientizat, deci pentru mine nu sunt greseli. Ah, era sa uit, aveti aici un material OBLIGATORIU. De fapt, mai multe, printre care si erorile comune in blogosfera romaneasca.

mihai_vasilescu_greseli_blog

sursa foto