Guest Post by Ana R.

 

Mesterul roman este o categorie aparte a speciei umane. In marea majoritate a cazurilor este un specimen lipsit de creier, interes si onoare. V-am povestit ca am fost in vacanta in tara natala si la tot pasul am vazut roade ale muncii mesterului roman. La Mamaia ne-am cazat la hotelul Marie, proaspat renovat si laudat pe diferite portale de turism. Ca era camera minuscula de mai aveau putin si trebuia sa stai cu bagajul in pat, ca sa ai loc in ea, e alta poveste. Problema cea mai mare o constituia baia. In baile hotelurilor ai ocazia sa vezi cel mai adesea “lovitura mesterului roman”. Adica arunca cu faianta pe pereti si fug. O dunga nu era perfect dreapta in baia aia, plus ca toate colturile erau ori iesite ori infundate in mortar.

In baie ai si timp sa contempli mediul inconjurator. Si cum stai tu si te gandesti la nemurirea sufletului sau la ciorba de la pranz, e inevitabil sa nu iti arunci privirile pe pereti. Adica mesterii aia nu sesizeaza treaba de mantuiala pe care o fac? Personalul hotelului, cand a facut receptia lucrarii, era beat manga? Ca sifonul nu e bun si stai cu apa la gleznisoare si la pulpisoare, mai inteleg. Ca in absolut toate baile era igrasie in colturi, iar inteleg. Dar ca la bateria de la dus, faianta era taiata patrat (probabil cu flexul), fara masti de metal (sau cum ma-sa se numesc alea), asta nu mai pricep deloc. Deci ai cumparat bateria de baie si nu te duce capul ca oamenii nu trebuie sa vada direct teava din perete? Ala care a pus faianta aia sinistra si se da mester, doarme bine noaptea acasa dupa ce taie faianta cu flexul? Adica muncesti intr-o bransa si nu ai idee ca exista si scule specializate? O freza care taie rotund costa 15 lei banuiesc. Oare de ce nu au descoperit asta si 75% dintre cei ce renoveaza bai? De ce renovam la standard de 4 stele si baile arata mai rau ca pe santier?

In viata asta am vazut destul de multi mesteri  prestand in Romania si eu cred ca ei sunt responsabili pentru multe afectiuni cardiace cu care i-au cadorisit pe proprietarii la ale caror case lucrau. Am vazut mesteri fara scule, adica vin ei sa faca reparatia cu mainile in buzunare si incep sa ceara, cleste, patent si surubelnite. Habar nu au cum se face dar stiu sigur ca reusesc sa duca orice munca la bun sfarsit. Pe sistemul “noi ne pricepem la toate”. Mai exista mesterii ce te considera asistentul lor personal sau un fel de ucenic in devenire. Ii stiti, sunt cei ce iti dau toate tipurile de directive si in realitate ajungi sa-ti faci singur un sfert din munca.

Cand au montat parintii mei incalzirea centrala in casa, au venit mesterii si au inceput sa sparga ca berbecii peretii, pentru a monta tevile. Molozul peretilor a ramas pe jos, iar ei lucrau nestingheriti peste el. Am alergat toti ca habaucii sa maturam, ca sa nu se zgarie podeaua. Degeaba, au existat enorm de multe zgarieturi pe care nu am apucat sa le stopam.

Exact in acea perioada era la mine viitorul sot. Dupa terminarea lucrarii, mesterii au lasat peretii sparti urmand ca noi sa astupam gaurile formate in jurul tevilor. Si cel ce imi era destinat a vrut sa faca ceva impresie viitorului socru, asa ca s-a oferit sa faca el aceasta mica reparatie. Tatal meu a acceptat, nu de alta dar avea cea mai buna ocazie sa vada ce branza face “Neamtu´” la activitatile casnice. I-a dat niste mortar, un cancioc si l-a lasat sa munceasca.

A plecat al meu la cumparaturi, in jumatate de ora a adus o plasa plina cu chestii si noi ne uitam la el ca la urs, sa vedem ce face. A cerut un lighean cu apa si o carpa. A maturat si a sters pe jos, in zonele pe care le avea de reparat, a lipit folie si banda izolatoare pe o raza de doi metri la fiecare gaura, a astupat gaurile perfect. Dupa care a mancat zwei eclere (sunt preferatele lui), timp in care s-a uscat mortarul cu uscare rapida. A terminat cu prajiturile si a dat 2 maini de vopsea lavabila, a indepartat folia si banda izolatoare, iar in final a sters din nou pe jos. Toate astea au durat doua ore, pentru toata casa. Si nu, nu e mester, e inginer electronist. Noi ne uitam ca la extraterestri, pentru ca pe vremea aia nici nu stiam ca exista minunea numita “banda izolatoare”. Evident ca tata mai avea un pic si il pupa pe frunte de drag. Plus ca m-ar fi dat in secunda aia de nevasta.

De cand avem in tara de adoptie propria locuinta, mi-au intrat in casa si mesteri nemti. Pe astia imi venea sa ii pup invariabil la sfarsitul lucrarii si nu datorita vreunei slabiciuni pentru muncitorii musculosi. Ci pentru ca isi fac extrem de constincios meseria. Au venit sa imi puna faianta (ca sa ramanem in domeniu), din secunda in care au intrat in casa si-au pus ciupici de protectie peste incaltamintea de lucru, au pus pe jos covoare izolatoare. Mi-au izolat scarile interioare, treapta cu treapta, inainte macar de a pune mana pe o bucata de faianta. La sfarsit au sters faianta, gresia si au maturat in toata zona unde se lucrase. Aveau cele mai performante utilaje din bransa si spuneau ca asta e modul prin care ei isi respecta meseria, nu exista sa aiba nevoie de ceva si sa nu aiba in trusele de lucru. Aproape ca in tara, nu?

Dar cea mai scarboasa categorie de mesteri sunt cei care iti trag teapa. Majoritatea nu refuza o lucrare nou aparuta si te trezesti ca spre sfarsit se evapora, lasandu-te cu lucrarea neterminata sau cu grave probleme de executie. Am o prietena buna, insarcinata in luna a sasea si fix acum isi construieste casa. A gasit o echipa de mesteri mari, calfe si zidari, care s-au apucat de lucru. Au muncit ei fara prea mari probleme in executie, iar proprietarii erau fericiti ca merge treaba asa ca s-au purtat frumos cu muncitorii. Mancarica si bauturica (fara alcool, da?) la discretie, ba le-au mai facut si confidente. Le-au explicat „mesterilor” ca e important sa ajunga cu casa la un anumit stadiu de executie, pentru a putea sa obtina finantare de la banca. Daca se intarzie prea mult cu lucrarea, prietena mea naste si intra in concediu postnatal, deci banca nu le mai ofera creditul pe care s-il doresc.

Greseala lor a fost ca nu au avut o Ana, pe care s-o zideasca la temelie si poate functiona planul. In schimb si-au zidit nervii. Exact cand stateau prietenii mei si scuipau de deochi muncitorii, ca prea se misca echipa eficient si uite dom’le ca se poate sa dai de oameni seriosi si in tara noastra, sa vezi ce: dispare echipa, dar asa ca in omul invizibil , de azi pe maine. Si au ramas astia cu sufertasul de mancare in mana, ca mesterii se evaporasera. Dar nu inainte sa ceara niste bani, exact cei care mai trebuiau ca sa fie achitat la zi stadiul constructiei. Asa ca viitorii proprietari de casa au ramas cu fundul in balta, iar eu stau cu ochii pe telefon sa nu cumva o apuce vreo nastere prematura pe prietena mea, de la atatia nervi si stres. Cat de nenorocit sa fii sa lasi oamenii cu curul in balta si sa iei o noua lucrare cand ii vezi in situatia asta? Poate sunt subiectiva dar cred ca dupa modul in care isi fac meseriile, poti judeca o natiune.

mihai_vasilescu_mesterul_roman

sursa foto