Guest post by Ana R.

Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.

In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Care se simt mai cu mot, doar pentru ca i-au adus berzele direct in sector numerotat si nu in vreun satuc sau orasel din tara. Dar ce ne facem cu urmatoarea situatie? Aproape 80% dintre mamele bucurestenilor get-beget, provin din mediul rural si au ajuns la Bucuresti prin doua metode: ori au invatat de au rupt pamantul agricol extravilan, de teama sa nu ajunga sa il lucreze, ori bunicii lor au vandut cam tot ce aveau sau au economisit la sange, ca sa ii faca fetii sau baiatului, dupa caz, “un viitor mama”.

Parintii mei sunt unul argesean si unul teleormanean, ajunsi la Capitala cu repartitie. Mama a studiat in Cluj si se ruga de mama focului sa nu cumva sa o repartizeze in Bucuresti. Ce sa vezi, ghinion, fix aici a ajuns. Dar asta numai si numai ca sa se poata lauda fie-sa ca e bucuresteanca. De parca aveam eu vreun merit.

Ca sa revenim, i-am explicat prietenei cu pricina ca eu si asa am crescut in copilarie cu Tezaur Folcloric. Si cant muzica populara la petrecerile din familie unde, ca sa vezi, canta si provincialii mei parinti. Se vede ca sunt bucuresteni de doar 40 de ani.

I-am mai spus ca nu lesin cand vad un cal impreuna cu ceea ce pana nu de mult a fost pranzul sau orzos, acum proaspat digerat si eliminat. Stiu cum arata o vaca, ba chiar recunosc si boii. J Am si sapat in viata mea, stiu sa fac diferenta intre lopata si harlet. Si in acelasi timp am capacitatea sa asimilez ca Lagerfeld creaza pentru Chanel.

Toata copilaria mea, parintii si-au facut vacantele prin tara. Mergeam prin toate satucele uitate de lume, dar si prin marile orase. Asa ca, in timp, am invatat sa deosebesc temperamentul si obiceiurile oamenilor in functie de locul de provenienta. De mica am admirat ardelenii si banatenii tocmai pentru calmul ala proverbial. Deci faptul ca am ales un banatean de sot, nu i-a surprins cu adevarat pe cei ce ma cunosteau. Ba chiar unii dintre ei au spus ca e bine ca macar unul in casa sa fie mai calm si mai intelept (nu stiu la ce se refereau).

Pe de alta parte, am avut mult de furca cu prejudecatile oamenilor legate de “astia din capitala”. Pe oriunde merg aici, daca spun in comunitatea de romani ca sunt din Bucuresti, automat imi lipesc eticheta de fitoasa pe frunte fara sa sta de vorba cu mine. ” Voi astia din capitala sunteti smecheri, credeti ca le stiti pe toate, va credeti buricul universului, pentru ca toata actiunea din tara se petrece la voi”. De am ajuns in ultimul timp sa adopt o alta strategie: daca ma intreaba de unde sunt, ii pun sa ghiceasca. Problema este ca, habar nu am  cum si de ce, dar aproape toti ghicesc.

O colega de facultate, ce avea sa imi devina cea mai buna prietena, proaspat venita de la Campu Lung in capitala in calitate de studenta, imi spunea ca inainte sa ma cunoasca cu adevarat nu m-a placut deloc. Ca paream o bucuresteanca fitoasa pentru ca stiam ultimele tendinte in machiaj, purtam tocuri cui la orice ora,  vorbeam de case de moda, biblioteci si baruri. Iar pentru ea, ce inca primea mancarea trimisa de mama in plase de rafie cu autocarul, astea reprezentau inca vise. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, o ajutam sa isi care sacosele cu provizii in garsoniera matusii. Pana la urma ea s-a maritat cu un bucurestean si eu cu provinicialul. Acum niciuneia nu ii pare rau de alegerea facuta, ba din contra.

Ma distreaza ca, mai nou, se pune pe nedrept eticheta de „tarani“ multor bucuresteni ce nu au un comportament foarte adecvat capitalei. Este total injust si frustrant pentru adevaratii tarani sa fie comparati cu specimenele astea umane, prefer de departe taranii.

mihai_vasilescu_cocalar

sursa foto