Guest post by Ana R.

Ce e domnule cu femeile si sofatul? Ca nu mai pot cu asta. Peste tot vad comentarii legate de faptul ca femeile folosesc schimbatorul de viteze cam ca pe telul de batut ouale in bucatarie. Ca oglinzile masinii servesc exclusiv la corectarea rujului. Ca habar nu avem unde e roata de rezerva (daca era important poate stiam). Ca in vocabularul nostru nu exista jante, ci numai genti (eventual de piele si colorate). Ca nu stim sa parcam cu spatele si alte baliverne.

Nu stiu de ce, prezenta unui barbat in masina ne streseaza groaznic (strict legat de sofat). Trebuie sa dovedim ca stim si suntem bune sa manevram covrigul ala, cam la fel de bine cum stim sa schimbam Pampersi. Fetelor, ati observat ca atunci cand conducem singure suntem niste super soferite? Iar atunci cand este un barbat in preajma incepem sa transpiram un pic in palme cand punem mana pe volan?

Cel mai tare compliment primit vreodata de la un barbat nu a fost “ce picioare senzationale ai” sau “in ochii tai negri pot vedea universul“. Astea-s aiureli pe langa “ mama, ce bine conduci, multi barbati ar lua lectii de la tine”. Serios daca nu m-am simtit ca si cand mi-ar fi scris cinci poezii cu rima imperecheata.

mihai_vasilescu_femeie_volan

sursa foto

Eu am invatat sa conduc de la un instructor ce lucrase ca sofer pentru coloanele oficiale. Si care m-a invatat pe langa condus si alte lucruri extrem de folositoare unei femei. De exemplu, dupa a treia sedinta, a inceput sa exerseze cu mine atentia distributiva. Ma punea, in timp ce conduceam, sa imi iau poseta de pe bancheta din spate. Fara sa dea naiba sa ma uit altundeva in afara de inainte. Pai eu la ora asta pot sa imi caut rujul, sa hranesc copiii si sa scriu si o scrisoare, toate in timp ce depasesc, pe serpentine. Evident ca pentru toate trebuie sa ai o masura si sa realizezi care iti sunt limitele, cam ca in orice domeniu.

Prima mea masina a fost o Dacie sport rosie, primita cadou de la tata. Saracul a surubarit la ea vreo doua zile, pentru ca in momentul achizitionarii nu statea la relanti neam. Asa ca imi murea motorul cam la fiecare stop. Prietenii au poreclit-o “furia rosie” iar pe mine “Barrichella”, dupa nu stiu ce pilot de formula 1. Asta sper ca va face o imagine a inceputurilor mele ca soferita.

Tata mi-a spus de la bun inceput: “daca lovesti masina te priveste, dar reparatia o suporti. Si sa fereasca Sfantul sa ma suni ca ai ramas in pana, te descurci”. Cu aceste povete binevoitoare si pline de substrat, am pornit la drum. Daca pateam ceva il sunam si incepeam sa descriu simptomele, era asa o distractie…

“Tata, nu porneste si face ich, ich, ich (cred ca masina mea vorbea germana si eu nu stiam pe atunci)“.

“Ai verificat fisele?”

“Ce sunt alea si cum arata?”

“Sunt ca niste mate negre si sunt fix deasupra, sunt alea care intra in bujii”

“Aha, gata era una mai iesita.”

„Tata, face crrr, crrr si nu porneste.”

“Vezi ca ai jiglerul infundat”.

“Beton, cum ajung la el”?

“Vezi ca deasupra e o chestie neagra care arata ca o broasca testoasa din cauciuc, are un colier, il desfaci cu surubelnita si te uiti inauntru. Dai la pompa de benzina si vezi daca iese benzina in carburator. Daca nu merge, inseamna ca e infundat. Jiglerul arata ca un fel surubel, il desfaci sufli in el si il insurubezi la loc. Daca nu merge suflat, il desfunzi cu un ac”.

Eram maestra in desfundat jiglere.  Iarna purtam un palton lung, negru si palarie (era la moda. ca purta Andreea Marin). Mai aveam un sal rosu sau roz in functie de machiaj. Iar la reverul paltonului, vesnic aveam un ac pentru desfundat jiglere. Se cruceau toti taximetristii cand vedeau cum se da una cu fusta scurta jos si deschide capota, scoate surubelnite, patent si incepe sa se agite prin motor.

mihai_vasilescu_femeie_mecanic

sursa foto

 

Veneau toti sa vada minunea, evident ca nu ma lasau sa fac mare lucru pentru ca preluau ei activitatea in calitate de atotstiutori. Cel mai dragut era cand imi stergem rujul, suflam in jigler dupa care cand intram in masina ma rujam la loc. Aud? Ceva barbati pe aici care macar sa fi visat ca au facut toate astea vreodata? Pai ce credeati voi, ca soferia este doar cum sa va intreceti cu altii si sa tineti de covrig?

Pene nu am reparat singura, pentru ca era o activitate prea murdaricioasa (asa o numeste fiu-miu de 4 ani). As fi pus mana si acolo, dar nu stiu cum se facea ca vesnic se gasea cineva binevoitor sa ma ajute. Se aliniau astrele sau ceva.

 

 Desigur, draga Ana R., poate esti tu exceptia care confirma regula. Desi eu nu te-am vazut inca exersandu-ti talentul. Dar, stii cum se spune, o imagine face cat o mie de cuvinte. Mai jos avem o surata de-ale tale in actiune. 🙂 – nota lu’ sefu’ de la blog.

mihai_vasilescu_parcare

sursa foto