Dupa patania asta, ghiciti ce? Intr-una din seri, iar i s-a facut foame Prietenului I. A deschis frigiderul si ar mai fi fost cate ceva, dar nimic gata preparat. Ori sa se apuce de gatit, prajit sau alte dichisuri, la unu noaptea nu era o idee tocmai pe placul lui. Are si lenea prestanta ei. Cum pe cei de la chinezesc nu mai putea sa-i sune asa tarziu, si-a zis sa probeze cum presteaza serviciul de livrari non-stop de la Jerry’s Pizza. Pana a deschis laptopu’, pana s-a hotarat ce vrea, pana una alta, ceasurile se facusera in jur de doua. Si-a comandat o „rustica”, a deschis o bere si s-a pus la un film, sa treaca timpul pana vine haleala.

Un singur lucru nu luasera in calcul nici el, nici aia de la Jerry’s. Ca prietenul meu o sa adoarma teapan, cu berea neterminata in fata. Baiatul cu pizza a venit, saracul de el. A sunat la interfon, a dat telefon (telefoane), a aruncat cu pietre in geam, s-a tavalit pe jos in fata blocului. Orice a incercat, era de prisos. Omul meu se visa langa ceva parte feminina, pe o plaja cu apa albastra si toate zgomotele astea nu reuseau sa-l scoata de acolo. Plus ca-l mai si iritau. Nu apuca bine sa se dea la minunatia aia de fata, ca se auzea cate ceva si trebuia sa se retraga ca un melc speriat. Pai ia imaginati-va voi cum, in mijlocul unei aventuri erotice, dintr-o data se aude tare un sunet de interfon. Cosmar, nu altceva.

mihai_vasilescu_beach_girl

sursa foto

Pe la patru dimineata, dupa ce se saturase de curva aia mofturoasa, s-a trezit sa bea niste apa. A aruncat o privire la telefon. N-avea decat 21 de missed calls. Cine naiba m-o fi sunat? Maica-mea??? Precis s-a intamplat ceva!!! Stai asa ca nu e mama. Ce numar o fi asta? Si de ce m-a sunat de atatea ori? Ganduri care-i treceau rapid prin minte. Pana la urma, s-a decis sa formeze numarul respectiv.

-Salut, m-ai sunat…

-Da, stiti sunt baiatul cu pizza, venisem sa livrez.

Baiatul cu pizza??? Fuck off, uitase cu desavarsire de comanda aia. Se uita repede la ceas. Patru si jumatate trecute fix.

-Aaa, scuze am adormit.

Si, cu o marinimie desavarsita, face o oferta demna de Onasis:

-Dar daca vrei, poti sa vii sa o aduci acum, ti-o platesc pe loc.

Spre surprinderea lui, tipul accepta si jumatate de ora mai tarziu, o pizza gata sleita se lafaia pe masa din bucatarie. Perfect, abia am ce manca maine seara si nu mai trebuie sa comand nimic, si-a spus inainte sa adoarma la loc.

A doua zi, cand mi-a povestit intamplarea, dupa ce am ras bine de tot, i-am recomandat macar sa nu incalzeasca bunatate de pizza la microunde, cum era el hotarat sa faca. E pacat de blat. La microunde se flescaieste de nici nu mai zici ca mananci pizza, poti sa-l rulezi ca pe o clatita mai groasa. Asa ca i-am zis sa incinga cuptorul al clasic si sa o vare acolo. Garantam eu ca-i iese o minunatie. Nici prin gand nu mi-a trecut ce injuraturi imi voi lua. Da, fratilor, a fost completamente vina mea ca al meu prieten a lasat pizza aia in cuptorul incins si s-a pus sa se uite la un film. De la care s-a mai ridicat doar cand fumul care venea de la bucatarie risca sa alerteze pompierii sau ISU. Pai ziceti voi, nu ca este fix greseala mea? Avea dreptate sa ma injure.

mihai_vasilescu_pizza_arsa2

 

sursa foto

Prost este ca, vina mea sau nu, omul tot nu avea ce sa manance. Pizza zacea in cuptor, semanand mai degraba cu o bucata de carbune, numai buna de facut jar pentru gratar. La Jerry’s parca nu mai voia sa sune, ca poate iar il lua somnul. Hai sa-si incerce din nou norocul la Wu-Xing. Dupa o scurta consultare a menu-lui (maxim patruscinci de minute) si-a facut cruce cu limba in cerul gurii, rugandu-se sa nu fie tot operatorul de data trecuta. Nu era. De data asta a dat peste o fata. Care ori era super-dedicata job-ului, ori era nou angajata. Ca a inceput sa-l abureasca pe om la telefon. Ca mancarea vine intr-o ora si zece minute. Ca ce alegere buna a facut. Ca ce produs minunat a luat. Ca daca vrea ii mai recomanda ceva care merge cu ce si-a ales. Ca face si ca drege. Cross-selling din ala bun, cum i-au recomandat la training.

Pritenul I a lasat-o sa vorbeasca, in timp ce casca a plictiseala. Si cand a prins un moment de pauza in plina limbarita a tipei, i-o da:

-Auzi, nu vrei mai degraba sa-ti recomand eu ceva?

-Aaaa, sigur, ziceti.

-Esti minunata, cred ca m-am indragostit de tine auzind cum vorbesti. Eu ti-as propune sa vii tu personal sa-mi livrezi mancarea. Iti promit ca iese o seara deosebita!

In loc de un telefon trantit in nas, din partea cealalta se aud chicoteli si rasete din alea cu vino incoa. In loc de „nesimtitule cum iti permiti”, fata s-a scapat usor pe ea de emotie si i-a spus ca n-are cum sa plece, ca de livrari se ocupa colegul ei, bla, bla, bla.

-Cum vrei tu, eu ti-am zis ca imi place de tine si am facut propunerea. Tu pierzi.

Iar rasete, iar hihihi si hahaha, poate ramane pe alta data, ce bine, la revedere!

Dupa cum spuneam timpul recomandat de Wu-Xing pentru livrare este o ora si zece minute. Nu trecusera nici treizeci din ele si prietenul meu deschidea usa livratorului. Pai, sa tot flirtezi cu operatoarea la telefon, nu?  😉

mihai_vasilescu_george_costanza

sursa foto