Pentru cei care aveti copii, cuvintele astea doua, „scoala altfel”, s-ar putea sa nu sune ca de pe alta planeta. Pentru cei care habar nu aveti despre ce balmajesc, este vorba despre o initiativa destul de recenta (de cativa ani incoace) a onor Ministerului Educatiei. Primavara, cu o saptamana inaintea vacantei de paste, elevii ar trebui calauziti catre diverse activitati extra-scolare, intru largirea orizonturilor si accederea catre noi deziderate ale vietii lor, lipsita de griji dar plina de probleme.

Ideea mi-a placut din start. Pare misto sa iei copiii (adolescentii) si sa-i duci sa mai vada si altceva in afara de zidurile scorojite ale scolilor din sistemul educational romanesc si moacele decrepite ale dascalilor-dinozauri, imbatraniti si ramasi in nemiscarea aceluiasi sistem. Doar pare. Va explic imediat de ce.

Fie-mea e in clasa a unspea. Si ma gandeam cam ce activitati ar trebui sa gaseasca astia de la scoala, ca sa-i poata starni curiozitatea. E clar ca la gradina zoologica, in parc (sa cante melc, melc, codoblec) sau la calarit ponei nu mai aveau cum sa-i duca, pen’ca au si ei o varsta. Pe de alta parte nici degustari de vodka si un joint mai slab, de conversatie, nu cred ca le vor propune. Si ca sa nu-mi mai chinuiesc eu imaginatia, am apelat direct la sursa. Adica am intrebat-o pe unde or sa merga cu ocazia saptamanii asteia de scoala altfel.

Raspunsul mi-a placut. Cica o sa-i duca la Aerportul Otopeni (turnul de control, chestii), sa viziteze o televiziune (una mare) si la o piesa de teatru. Perfect si arhisuficient, pentru cele trei zile ramase din saptamana (lunea nici iarba nu creste si vinerea doar nu credeti ca se duce cineva la scoala). Si aici vine lovitura de gratie: minunatele activitati se desfasoara doar scriptic, pe hartie. Adica la aeroport nu merge nici dracu’, iar televiziunea respectiva o vor vedea doar prin intermediul cablului tv, daca dau aia vreun film mai de doamne ajuta. Practic, in picioare a ramas doar mersul la teatru, dar parca vad ca intervine ceva si nici acolo nu mai ajung.

De ce se intampla asa? Pentru ca, dascali si elevi, au ajuns la o conventie: facem rost de hartiile care sa ateste ca ne-am miscat fundurile intepenite la obiectivele anuntate, dar noi stam frumusel acasa. De parca intrasera zilele de zacut in propriile apartamente, in sac. Eu pot sa inteleg punctul de vedere al elevilor (poate sunt si subiectiv) care nu au chef sa faca nimic, daca nu sunt impinsi de la spate. Dar tu, ditamai profesorul (care ar trebui sa-i ghidezi, sa le identifici talente speciale, sa scoti ce au mai bun din ei, sa fii eu, in lipsa mea), tu ce ai in cap? Daca pe ei ii lasa rece sa vada cum arata un controlor de trafic aerian, tu de cate ori in viata ai vazut asta (pe viu, ca Pasagerul 57 l-am vazut cu totii)? Daca ei ar vrea sa mearga la terasa si sa zaca in fata unei beri reci, tu de cate ori ai intrat intr-un studio de televiziune? Chiar asa suntem de acriti de vremea care a trecut si meseria de uzura, ca nu mai putem starni curiozitatea in niste copii, macar plecand de la propria dorinta de a cunoaste locuri si lucruri noi?

Chiar asa de greu era sa gasesti in tine resursele cu ajutorul carora sa-i motivezi sa mearga? Chiar nu mai scapam niciodata de sindromul „noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”? Da-le in cacat de hartii care atesta ca ati facut una sau alta! Hai SA FACEM una sau alta! Ca de stat in casa, la terase, baut bere si hahaiala in locuri publice au timp copiii astia in toate celelalte zile din an ramase. Nu stiu daca este o situatie generala. Pana la urma, nici macar nu ma intereseaza. Ma intristeaza pentru ca este vorba de o singura saptamana in care ar trebui facute lucrurile altfel si ei aleg sa le faca… la fel. Cam asa arata o initiativa buna, facuta praf de lene, dezinteres si dascalul roman.

mihai_vasilescu_old_teacher

sursa foto

P.S. Astept cu nedisimulata curiozitate ziua de Joi (azi???) in care ar trebui sa mearga la teatru. Pot sa pun pariu ca se va ivi ceva „deosebit de grav” si nu vor mai avea cum sa se duca.

P.P.S. Astept critici de genul „habar nu ai tu cum e sa fii profesor” si variatiuni pe aceasta tema. Si abia dupa aceea va voi spune ca maica-mea e profa de romana.

L.E. Desi toate conditiile naturale sunt neprielnice. Desi sunt date avertizari de vremea rea, ploaie si ninsoare, se pare ca vor merge totusi la teatru. Nimic nu i-a putut impiedica. Vointa lor de cultura a invins vicisitudinile vremii. 🙂