Dupa doi ani de bagat degetele in ochi, de scrantit gleznele pe denivelari si de cacat pe mine de frica (la propriu si la figurat), azi am facut o imensa descoperire: in parcul Tineretului s-a refacut iluminatul nocturn. Dar nu asa cu trei becuri chioare. Nu, fratilor, e lumina „a giorno”, poti sa citesti ziarul si sa te uiti si la poze (si vorbesc de presa pe hartie, nu online). Becuri normale si lampi cu energie solara, ce-i acolo, te doare capul, am crezut ca am nimerit gresit. Daca tranteste rotofeiul primar de la „patru” si o pista de tartan, pentru alergatori, ca sa nu-mi mai fut gleznele si genunchii, promit sa dau acatiste pentru sanatatea domniei sale, in fiecare Dumnica dimineata.

Ce-i drept eu am facut o pauza de cateva luni, in ceea ce priveste miscatul mirificului meu corp, dar chiar si asa surpriza e mare de tot! Deci, se poate! Hmmm, sau se apropie alegerile? Sa fie asta? Parca n-as crede, pentru ca masa de votanti nu prea iese la alergat.

mihai_vasilescu_parc_lampa

In rest, ramane cum am mai povestit. Corporatiste dolofane in treninguri noi si adidasi cu scart. Fiecare cu doua trei gadget-uri care sa le arate distantele imense pe care le-au acoperit.  Le-am vazut azi si or sa mai mearga si maine, cand eu nu ma duc. Dupa aia, vor descoperi ca programul inuman de la birou nu le permite sa iasa la alergat. In schimb, le da voie sa manance. Mult. Hai ca iar sunt rau.