Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia.

Eram curios cine il pocneste primul pe betiv si, mai ales, cu ce. Aleg sa-l calce in picioare, sa-l umfle capul de pumni sau il bat cu ranga? Mda, venit din orasul asta unde mai ai putin si ti-o iei in freza de pe la cei care ar trebui sa te ajute, nici nu mi-am imaginat ca rezolvarea poate fi si alta. Nu era nimeni incrancenat. Clientii erau amuzati de faza, angajatii ar fi dat sa rada si ei, dar nu se prea cadea. Stiti cum s-a incheiat tarasenia? L-AU RUGAT FRUMOS! Apoi tinut usor de mana (sa nu cada, ca se clatina), l-au condus INAPOI LA COADA. Nici gand sa-l dea cineva afara sau sa-l ia la bataie. Au aruncat vasul cu ceapa in care apucase tipul sa-si bage mainile si aia a fost. Iar drunken-ul s-a intors la coada si mai comenta din cand in cand ceva de genul ca nu i-au apreciat calitatile si ca el ar fi facut treaba mai buna. Absolut nimeni nu era nervos, nici macar iritat. Ma rog, subtilitati din astea de Regat Unit si lume civilizata. Intrebarea mea este: cate zile de spitalizare l-ar fi costat gluma asta la Bucuresti? Si credeti ca ar fi fost cu niste coaste rupte sau doar cu ceva lezuni interne, minore?

Revenim la oile noastre. Deci, mancat, placut, Subway, Londra. Prin urmare, imensa mi-a fost bucuria cand s-a deschis prima franciza si pe plaiurile lui Bucur. Direct la ei m-am dus, hotarat sa-mi alint bolta palatina cu „cel mai bun sandvis din lume” (parerea mea, nu tre’ sa sariti de cur in sus). Asa ca mi-am luat fix acelasi lucru (vita/branza, cu ceapa, castraveti cruzi, masline si sos dulce-acrisor) hotarat sa-l indes pe gat, din doua imbucaturi. Pentru ca era prima oara, n-am dat importanta faptului ca legumele pe care le cerusem erau puse in cantitati care ar fi lasat flamand si un hamster. Numai ca mi-am tot luat, iar pe parcurs s-au mai deschis si alte francize Subway in Bucuresti. In ABSOLUT toate a trebuit sa vin cu aceeasi rugaminte/cerere/iritare: „mai pune-mi frate niste ceapa si masline, te rog”! Primele dati „te rog” ala din coada a sunat mult mai bine si mai relaxat. Dupa aia, am crezut ca au ceva cu mine personal si a inceput sa sune mai spre apasat. Ba chiar era urmat de un fel de concluzie amara: „ca nu pui de la tine”. Treaba e ca nu stiam de ce, oriunde mi-as fi luat, tineau mortis sa ma pedepseasca.

Usor, usor m-am obisnuit sa fiu surghiunit. Mi-am zis ca au astia un fel de black list si eu sunt cel care figureaza acolo. Cum ma vad intrand la ei pe usa, cum intra pe modul de „lu’ asta-i nu-i punem legume”. Doar ca, zilele trecute prietenul meu I., in drum spre casa s-a oprit la un Subway, sa bage cate ceva sub nas. Dupa care m-a sunat sa ma intrebe daca am idee de ce „astia pun trei masline in ditamai sandvis-ul”? Si instantaneu am avut flash-uri cu toate momentele cand ceream disperat mai multe legume, prin diversele  amplasamente ale francizei mai sus-amintite. Si eu care crezusem ca sunt singurul care „beneficiaza” de oferta lor „generoasa”. Nici pomeneala, prietenul I. tocmai imi dadea detalii despre faptul ca peste tot pateste acelasi lucru: poti sa numeri pe degetele de la o mana, castravetii, maslinele, legumele in general, pe care ti le dau astia de la subway.

Si acum vine nedumerirea mea: or avea trecut in fisa postului sa-ti puna cat mai putine legume? Se ia ceva prima daca ies pe plus cu stocul de masline la sfarsitul lunii? Angajatul care reuseste sa vanda un sandvis cu ceapa, fara ceapa, e promovat? Adica de unde chitrosenia asta? Fara sa vreau, am facut comparatie cu shaorma de la dristor (da stiu, dar mi se mai intampla sa halesc asa ceva, de cate ori mi-e pofta, gen). Bai fratilor, pai iti indeasa baietii in ea de da pe dinafara. Adica de ce intr-un loc se poate si in altul nu? Ha? Si sa nu mai spun ca in Londra, la fel, abia il tineam in mana, de la cat bagasera in el. Deci? Ne zgarcim doar aici pen’ca e vorba de Romania? Pai sa-si adapteze logo-ul atunci.

mihai_vasilescu_subway