Unul din prietenii alaturi de care am crescut s-a ales la un moment dat cu porecla ce avea sa-i ramana pe post de nume, toata viata. Stiti voi, genul ala de nickname, din cauza (sau datorita, naiba stie ce se potiveste) caruia lumea efectiv nici nu-ti stie numele adevarat. Iar pentru noi astia care ne mai prindeam si degetele in cate o carte, noul lui nume avea o conotatie si mai data dracului. Bref, nu stiu de unde si cum, dar omul s-a trezit ca toata lumea ii spune Valjean. Intre timp ar fi trebuit trecut si in buletin, pentru ca si in ziua de azi toata lumea il striga la fel.

Si ca sa se potriveasca mai bine cu noua si infricosatoarea lui porecla, prietena lui din acele timpuri imemoriale, a gasit de cuviinta sa-i faca un cadou cum nu se poate mai nimerit: un pui. Dar sa nu va ganditi ca i-a adus ceva carne congelata, ca sa se apuce asta sa faca o supa si niste fripura cu cartofi prajiti. Nicidecum. Fata i-a adus un pui din ala galben, pufos, de gaina. Misto este ca stateam la bloc si prietenul meu a ales sa pastreze mica faptura. Ce era sa faca? Nu putea sa instraineze simbolul iubirii si nici sa-l friga pe gratar.

???????????????????????????????????????

sursa foto

Treaba era haioasa, pentru ca micuta pasare l-a identificat pe amicul meu ca fiind…mama ei naturala. Stiti vorba aia romaneasca „se tinea dupa el, ca puiul dupa closca”? Atunci m-am lamurit si eu ce era cu ea, pen’ca nu apucasem nici eu sa vad prea multe closti la viata mea. Bulgarele ala galben se tinea dupa Valjean de cum intra in casa, pana iesea din nou. La masa, la dus, la baie, in culcare, in sculare puiul era prezent langa „ma-sa”. Daca n-as fi vazut cu ochii mei, as fi crezut ca e vrajeala, dar eram acolo, prezent si am vazut cum alerga ala mic ca un catelus dupa Valjean, oriunde s-ar fi dus.

Si mai tare este ca pe toti ceilalti din casa ii ignora sau se temea de ei. Nu se mai putea apropia nimeni de el. Era puiul unei singure „mame”, ca sa zic asa. Curiozitatea mea (dar si a prietenului meu, proaspat devenit closca) era daca avem de-a face cu o gaina sau un cocos. Am incercat sa ne dam seama in fel si chip, dar nimeni nu a putut sa ne lamureasca. Asa ca nu aveam altceva de facut, decat sa-l asteptam sa creasca. Va dati seama ca omul isi dorea un cocos. Ca orice tata, „nu conteaza ce e, dar baiat sa fie”.

Seara, cand mergea la culcare, hop si puiul in pat. Doar nu credeti ca dormea pe jos sau avea cotet. Nimic, nici pomeneala. Se punea lipit de omul nostru, undeva intre umar si fata lui. Si acolo adormea. Daca Valjean se mai trezea peste noapte, se scula si puiul si incepea sa „pircane” nelinistit pe genul „unde te duci mama”? L-a lasat singur acasa, cand a fost omul la o petrecere, de nu s-a putut intelege nimeni cu oratania. A alergat, a piuit si l-a cautat prin casa de n-a fost in stare nimeni sa doarma. Iar a doua zi s-au primit amenintari cu  „potoleste-ti fiara ca altfel ti-l halim cu mujdei si cartofi”.

Si uite asa, seara de seara prietenul meu si pasarea minune adormeau lipiti unul de celalalt. Eram asa curios cum se va desfasura procesul de maturizare si cum Valjean o sa inceapa sa merga cu ditamai cocosul (sau gaina) dupa el prin casa. Eventual si pe afara. Un fel de Iulia Albu, avant la lettre.

mihai_vasilescu_iulia_albu

sursa foto

Dar n-am avut norocul sa aflu. Intr-o noapte, amicul meu s-a trezit la o ora din aia mica, agitat tot. S-a ridicat in capul oaselor. Ceva nu era in regula. A incercat sa depisteze ce anume. Ametit de somn in primele clipe nu si-a dat seama. Apoi a realizat: lipsea „pircanitul” ala atat de familiar. A sarit ca ars din pat. Puiul, unde e puiul? Prea tarziu! Ala mic zacea cu gatul atarnat intr-o parte, victima a acceleratiei gravitationale. Adica se foise in somn prietenul Valjean si se urcase pe el. Si asa adormit, i-a frant gatul, iar zburatoarea n-a mai apucat sa zica nici „pas”. Radem noi si glumim, da’ a fost mare tragedie la vremea aia. Cu plansete si tot tacamul. Drama in toata regula.

mihai_vasilescu_pui_mort

sursa foto

Pot sa va zic ca nu a existat niciun fel de tentatie canibalica de a-l hali si, mai mult de atat, a fost ingropat cu mare pompa in curtea blocului.