În ultima vreme a crescut semnificativ numărul curajoșilor. Al celor care, din spatele tastelor, fără vreun element semnificativ de identificare (în afară de IP, desigur), se simt neînfricați, invincibili și bravi apărători ai… nu știu ai ce. Așa se face că am început să primesc, aproape zilnic, „recomandări” pline de cuvinte războinice sau de intenții sexuale explicite care mă vizează pe mine, pe săraca maică-mea sau diverse alte rubedenii (decedate sau nu). Și ură, multă ură.

Din păcate (sau din fericire) nu ați avut ocazia să le vedeți sub formă de comentarii, pe blogul meu, pentru că, ghici ce, sunt anonime. Nu voi publica niciodată opinia cuiva care crede atât de mult în ea încât nu are curajul să și-o asume. Adresele de mail de tipul căcat@căcat.ro sau [email protected] vor ajunge invariabil în spam.

Dacă vii să mă înjuri în casa mea (a se citi blogul meu), măcar să pornim de pe picior de egalitate. Pentru că tu știi de unde să mă iei pe mine, doar am toate datele în secțiunea „Contact”. Așa că, înjură-mă, dar lasă-mi-le și tu pe ale tale. Cu alte cuvinte, te rog frumos să mă înjuri în față! Că așa, să dăm și să fugim sau să înjurăm pe la spate, poate oricine. Faptul că nu aveți curaj să vă asumați spune multe despre caracterul vostru.

În concluzie, mă voi folosi de acest prilej că să va spun că mă voi pișa cu multă grație pe abjecțiile voastre, atâta vreme cât vor fi anonime. Că să fim și mai bine înțeleși, mă voi pișa pe ele și după ce nu vor mai fi anonime, dar măcar ați dovedit că nu sunteți niște muiști labagii, ascunși în spatele unor taste, unde nu vi se poate întâmpla nimic. Și poate vi le voi publica. Dacă vreau, că până una-alta n-a zis nimeni că aici e democrație. Dimpotrivă!

Cam atât!

mihai_vasilescu_onanistic

sursa foto