Sunt la al treilea telefon (ma rog, smartphone) HTC. Am inceput cu un HTC TOUCH DIAMOND 2, sistem de operare Windows 6.3. Lent. Iti scotea peri albi până răspundea la o comandă. Stiu ca, la un moment dat, mi-am facut niste ouă ochiuri, până a deschis el o aplicatie. Da’ am tras de el un an jumatate, cinstit si româneste.

image

Sursa foto

Apoi am trecut pe un varf de serie: HTC DESIRE HD. Si de la Windows, la Android. Telefonul l-am luat chiar in saptamana lansării. Si-a facut treaba bine si foarte bine, doi ani si jumatate. Ah, si-o mai face si acum, doar ca nu la mine. Am procedat la un mic barter cu Prietenul I, care il foloseste plin de entuziasm. 

image

Sursa foto

Am urmarit online lansarea lui HTC One, la Londra. L-am asteptat in magazine toate lunile alea in care întârzia să apară. L-am achiziționat în prima zi in care a fost prezent la raft.

image

Sursa foto

Dar acum, perioada asta in care a trebuit sa stau la Vâlcea, am inceput sa-l apreciez la justa lui valoare.

Am scris pe blog, am facut poze, am navigat pe net. N-a cârâit, n-a tuşit, s-a comportat impecabil. Deschideam cate zece taburi in browser. Sa-mi caut pozele pentru posturi. Timp in care functionau wordpress-ul si facebook-ul si mail-ul. Si mai stiu eu ce imi traznea mie prin cap.

Nu vă mai spun ca, pentru mine, este cel mai frumos telefon ever. Că e chestie de gust si mă injurati. Dar este. 🙂
Hai, ca nu scriu pentru a face apologia lui HTC One. Pentru ca, deja il am de mai bine de opt luni, as putea sa vă împărtăsesc ce vad eu bun la el si care sunt punctele slabe. Poate va ajută, in caz ca sunteti nehotărîți.

CE IMI PLACE:

– Aspectul fizic. Aici nu stau la discutii. Este cel mai arătos telefon de pe piaţă. Eu il am pe cel argintiu. Si bine am făcut.

– Cred ca este telefonul care browse-ază cel mai rapid pe net. Se mişcă bine de tot. Si pe wireless si pe internetul provider-ului de telefonie.

– Ecranul este fantastic.

– Contrast extraordinar. Cred ca este „negrul” cel mai negru pe care l-am văzut.

– Sunet incredibil. Are doua boxe maricele si optiunea de Beats Audio. Poti urmari un film in conditii mai mult decât decente.

– Camera foto, bună de tot in conditii de iluminare slabă sau chiar noapte.

– Spre deosebire de Desire HD, nu si-a dat nici macar o singură dată restart, aşa de capul lui. Desire-ul o mai comitea din cand in cand. La fel, nu s-a blocat deloc. A functionat ca uns.

CE NU-MI PLACE:

– Trebuie să vă spun asta. Oameni buni, are un singur neajuns major. Din cand in cand, intră singur in „modul de avion”. Si este neplăcut tare. Pentru că, de obicei se întâmplă fix in timp ce vorbesti. Si durează câteva zeci de secunde până il readuci la normal. Să nu credeți că nu am căutat rezolvarea. Mi-au intrat ‘remote” chiar cei de la HTC, pe el. Nexam. Nu au gasit nimic. Tot eu am rezolvat-o. Am căutat pe net, până am găsit. Explicatia este urmatoarea: au pus nu stiu ce senzor de proximitate pe care il activezi când vorbesti la telefon, pe urechea STÂNGĂ. Da, da, ati citit bine. Dacă îl schimbi pe DREAPTA, problema s-a rezolvat. Ceea ce am încercat. Si este perfect adevărat. Doar că îmi este aproape imposibil să vorbesc la telefon, pe dreapta. Nu pot, fratilor. Parcă imi cade mâna, cu tot cu ureche. Să nu vă mai spun ca, la volan, este infernal să faci asta. Din punctul meu de vedere acesta este principalul (si poate singurul) punct slab al lui HTC One.

– Interfața BlinkFeed, la care nu poti renunţa si este foarte putin customizabilă.

– Bateria la care nu poti umbla. La Desire HD aveam trei acumulatori de rezervă.

Ultimele două nu pot sa le consider mari neajunsuri. Dar, pentru ca m-am lovit totusi de ele, am zis sa fiu sincer până la capăt.

Ah, inca ceva. Acum doua zile, in sfarşit am primit asta:

image

Si, dacă se poate, se miscă mai bine. S-a schimbat si design-ul. E un pic mai misto.

P.S. Multumesc mult lui Edimax! Nu stiu cine e (dintre vecinii de la Vâlcea), dar asa se numește wireless-ul la care am avut acces.