Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. A propos, daca citeste vreun “organ” pe aici, n-o sa recunosc nimic. Totul este rodul fanteziei mele debordante, da? Eu nu prea fumez, sau o fac foarte rar, dar ma mai invart prin cercuri unde se practica (din nou o minciuna sfruntata, de dragul povestirii, draga “organule”). Cum spuneam, i-am zis ca, daca vrea sa incerce, e libera sa o faca.

Credeti ca a zis “nu”, desi stia foarte bine ce-i dau? Aiurea! A intins mana cu viteza condamnatului la moarte, care vrea sa-si vada gratierea. Si-a scuipat plamanii cu aceeasi viteza. Care ati incercat, stiti despre ce vorbesc. Dar nu as putea sa afirm ca “gata, asta a fost”. Pe subiectul “droguri” imi rezerv dreptul sa mai fiu vigilent, o perioada. Am voie, da? Stiu ca citeste si ea. Asa ca, sa bage la cap. (Alo, “organul”, se aude? Va fac treaba, cum ar veni. Nu o ardeti voi cu “preventia e mai buna ca pedeapsa”?)

Mai voiam sa va vorbesc despre ceva situatii pe care le observ in jurul meu. Mai ales ca una din ele se leaga de “tentatia fructului oprit”. Am cativa prieteni buni, aflati in ipostaza asta. Probabil or sa ma injure, dar am si eu voie sa-mi dau cu parerea, nu?

Despre ce e vorba? N-o inteleg pe asta cu vegetarianismul. Si oricat am citit, legat de acest subiect, nu reuseste nimeni sa ma lamureasca. Nu vorbesc de principiu, pe ala il inteleg. Animale omorate ca se le mancam noi, bla, bla. Cu asta pot sa fiu de acord. Cu altceva nu se pun astia de acord. Daca e sanatos sau nu, sa fii vegetarian. Daca e ok sau nu, sa mananci carne. Va pot da mii de link-uri cu demonstratii, care mai de care mai stiintifice, ca si unii si ceilalti au dreptate. Asa ca raman sa hotarasca bunul simt si liber-ul arbitru.

Ca o paranteza, ce ne facem cu plantele? Cica si ele sunt vii. Daca nu credeti va dau eu sa cititi. Au o aura a lor. Pot sa fie inflentate de muzica. Sufera cand le tai. Brazii taiati pentru sarbatori, cica scot adevarate urlete. Pai pe astea de ce le omoram cu sange rece, ca sa le halim??? Sau ne bazam pe faptul ca ele nu simt durerea? Pai pe principul asta, nici pestii n-o simt (aia din apa, nu cei de pe “centura”). Ceva nu se leaga. Ma rog, o sa mai revin pe subiect.

mihai_vasilescu_vegans

sursa foto

Deci, tu ca adult, ti-ai asumat sa halesti doar frunze. Bravo tie! Esti major, esti vaccinat, nu pot decat sa te admir ca ti-ai ales sa bagi in tine patru kilograme de verdeata, ca sa simti ca ai stat la masa. Da’ ce ne facem cu copiii? De ce hotaram noi in numele lor?

Hai sa va spun o povestioara. Intr-o seara gateam o lasagna, pentru prietenii mei (n-ati mancat in viata voastra lasagna ca a mea). Dar nu toti urmau sa-si bucure papilele gustative, cu rodul minunat al talentelor mele “masterchef-esti”. Pen’ca aveam printre noi si un cuplu vegetarian. O sa trec peste faptul ca, dupa o juma’ de viata traita prin kfc, nu te mai poti uita la niste carne tocata fara sa ti se faca rau. Adica, pe bune?

La un moment dat, cand pregateam sosul bechamel (da, stiu, dar sunt insurat..ati pierdut trenul asta, pot sa va propun doar distractii frivole si tot nu o sa aveti parte de talentele mele culinare 🙂 ) aud o discutie in spatele meu. Una bucata gagica raw-vegana ii explica alteia, omnivora (deci am ajuns sa spunem asta despre homo sapiens, fara sa fie pleonasm…tare!), despre cat de toxic este laptele din comert (adica ala pe care il beau si eu de vreo patruzeci de ani). Si dupa ce am ascultat explicatiile, ma mananca in locul ala unde nu te bate soarele, sa intreb daca lui fiu-sau ii da lapte. S-a blocat si pe urma mi-a raspuns ca “da, ii da”.

Iar eu i-am spus, dar va jur ca faceam caterinca, ceva de genul: “bine ca nu beti voi, dar pe copil il otraviti”. Ia dati-va voi cu parerea, a mai baut ala micu’ lapte, din ziua aia? Raspuns corect: nu.

mihai_vasilescu_copil_vegan

sursa foto

Ei bine, eu nu sunt de acord cu treburile astea. Nu cred ca e corect sa hotaram noi in numele copilului, doar pentru ca putem. Sunt foarte curios ce o sa se intample cand acesti copii vor ajunge la varsta cand anturajul o sa-i influenteze mai mult decat ce le bagam noi in cap acasa. Stiti si voi foarte bine ca asa e. E mult mai important sa fii “cool”, sau “popular”, decat ce-ti latra acasa “ramolitul” de tac-tu.

Si in situatia asta (carne-branza-lapte-oua versus iarba-frunze-stevie-spanac) nu poti sa dai explicatii de genul “nu e bine”, ca la droguri, alcool sau tigari. Tu, copil sau adolescent cu hormonii zvacnind, observi doar ca toti cei din jurul tau merg la mc si kfc. Ca manaca “sanvis” cu branza si curcan. Iar tu o arzi cu doi morcovi si-o telina uriasa. Who’s the freak now? Mai e cazul sa explic cat conteaza socializarea la copii si ce efect poate avea pe termen scurt, mediu si lung?

mihai_vasilescu_burger_vegan

sursa foto

Va dau in scris (asta si fac) ca orice copil de raw-vegan, nesupus vreunei interdictii venite de la parinti, isi va petrece adolescenta infulecand munti de carne. Chiar daca nu se da in vant dupa ea. Doar ca sa demonstreze ca e si el, ca ceilalti. Asa cum va povesteam ieri, dar stiti si voi prea bine, nici noua nu ne-a placut fumatul de la inceput. Sau bautura. Majoritatea se apuca, pentru a-i impresiona pe cei din jur.

Copiii sunt rai si cruzi. Reactioneaza violent verbal. Credeti ca un adult a inventat vestitele expresii “grasul contrabasul, matura cu nasul” sau “aragaz cu patru ochi”? Cum credeti ca o sa reactioneze puberul vegan, predispus la erectii dese, cand o sa observe ca fata pe care o place el, se caca pe ea de ras cand il vede muscand cu pofta dintr-o gulie? Sau o invita la o tarta cu sfecla si arpagic? Ce se face daca tatal alesei e macelar si ea are ca deviza, poza de mai jos? Da, o galetusa cu aripioare picante, poate sa te scoata din rahatul, cu urme de brocoli.

mihai_vasilescu_vegani

sursa foto

E corect sa ne erijam in “dumnezei” ai copiilor nostri, doar pentru ca putem? Nu cumva face si asta parte, din povestea cu luatul startului in directia gresita? Poate ca eu gresesc, dar daca o fac, nu-mi dau seama unde.

Observ ca imi scriu destui cititori, care au copii. Sunt foarte curios sa le aud parerea.