Voi mai stiti pe unde si in ce conditii ati dat primul interviu pentru angajare ? Ca eu n-am cum sa-l uit pe al meu. Relativ proaspat venit in Bucuresti, am constatat ca banii de la ai mei se terminau cam repede. Dupa cateva zile sufla vantul prin buzunare. Ceea ce sa stiti ca nu este prea placut nici acum, cand mi se mai intampla, d-apai pentru un student ce avea de infruntat cruda capitala. Asa ca am hotarat ca ar trebui sa ma angajez sau ceva.

Dupa cateva zile de conspectat ziarele cu anunturi de profil, am gasit. Un magazin, ce vindea covoare, facea angajari. Perfect. A doua zi dimineata m-am prezentat la ei. Magazinul a avut, in anii ’90, o oarescare notorietate. Era in Piata Berzei si se numea “Pronto Padimex”. Cei mai de-un leat cu mine si bucuresteni, trebuie sa-l stiti.

mihai_vasilescu_covoare

sursa foto

Eram vreo 5-6 insi care ne dusesem pentru angajare, doua fete si restul baieti. Patronul, un individ care batea spre un chintal si jumatate, a zis ca noi astia, veniti proaspat, sa bagam de seama ce fac cei mai vechi si sa-i ajutam. Iar pe parcursul zilei, el o sa selecteze cine ramane si cine dispare din peisaj. Inedit interviul, este ?

Ziua s-a scurs printre covoare intinse, apoi scoase si carate la masini sau ajutand cu informatii, gospodine venite sa vada cu ce-si pot schimba “persanele” de acasa. Nu-mi dadeam seama daca ce trebaluiam eu pe acolo face vreo mare branza. Cert este ca am ramas printre “finalisti”. Adica ultimii trei. Numai baieti. Fetele fusesera excluse de mult, pe sistemul “la revedere esti veriga slaba”.

Domn patron, cel degraba cantaritor spre o tona, se vâră intr-un birou si ne spune sa intram pe rand. “Tu ultimul”, adica eu. Eram increzator, reminiscente din copilarie, cand “urma scapa turma”, deh. Ailalti doi contracandidati si-au rezolvat repede problema. In sensul ca i-a tinut pe fiecare cateva minute si nu pareau prea fericiti cand au plecat. Cred si eu, doar ma aveau ca adversar pe mine. Imi vine randul. Intru. Balena vorbitoare statea la un birou, in partea opusa a incaperii. Langa el era un ciobanesc german, de dimensiuni impresionante. Frate, cu ce se hraneau astia doi? Cainele s-a uitat o secunda circumspect la mine, apoi si-a vazut de siesta.

mihai_vasilescu_ciobanesc

sursa foto

– Da, zice al mai gras dintre patroni. Inchide usa.

O inchid si raman in picioare uitandu-ma la el. Credeam ca urmeaza “rechizitoriul” cu ce-am facut si ce n-am facut bine pe parcursul zilei. Ce-i drept ma cam fofilasem de la carat covoare si ma asteptam sa zica ceva in sensul asta. Asa ca am tras aer in piept si mi-am pregatit vrajeala cu “am fost operat de curand si nu pot sa ridic” . Cand colo, chintalul umblator, se uita la mine si ma intreaba:

– Tu sugi pula?

Da, ati citit bine. Asta ma intrebase bizonul cu chip de om. Nu stiu cat realizati ca e vorba de anii ’90, adica vreo doua decenii mai devreme de “deșanțarea” din zilele noastre. Nu gaseai “intrebari” d-astea pe toate drumurile. Eram atat de socat ca efectiv am paralizat. Nici sa ingaim ceva nu am reusit.

Cred ca a tinut ceva impietrirea mea. Imi aduc aminte ca ala a mai avut timp sa-mi spuna ca el e profesor de romana la baza. Nici pana in ziua de azi nu am inteles care a fost treaba de mi-a zis asa ceva. Dar poate paream genul dornic sa “molfaie” un intelectual obez. Incapabil sa ma misc, l-am mai auzit spunand ca, din experienta personala, a constatat ca baietii sug pula mai bine decat fetele.

mihai_vasilescu_oral_sex

Mi-am revenit greu din soc. Imi amintesc ca un singur lucru imi trecea clar prin cap: cum sa fac sa ma duc sa-l pocnesc. Nu m-am dus. Mi-a fost frica de namila aia de caine. Atunci mi-am si dat seama de ce-l tinea acolo. Mi-a fost teama si sa-l injur. Am iesit val-vartej. Nu stiu daca ma credeti sau nu, dar doua zile am fost in stare de semi-soc. Eram un pusti de 19 ani, care se lovea prima data de “nemerniciile” Bucurestiului.

Un singur regret am. Dar mare de tot. L-am revazut pe “dom’ profesor admirator al carasului cu un singur ochi “ la ceva vreme dupa „interviu”. Cumpara flori pe trotuar, la Romana, undeva intre “coloane” si gura de metrou. Avea masina, o Dacie break verde, trasa langa bordura, iar cainele nu avea cum sa iasa de pe bancheta din spate. Atunci era momentul sa-l trosnesc. Dar bine de tot, sa-i scot dintii din gura, ca sa nu poata sa mai zgarie in caz ca vrea s-o “suga”. Din pacate, n-am avut curajul sa fac asta. Era ziua in amiaza mare si plin de lume in jur.  O sa-mi para rau multa vreme de aici inainte.

Voi, ceva patanii cu angajatorii ? Dau o bere pentru una mai “hard” decat ce v-am povestit.