7,132 cititori

Serios, chiar nu mai pot!

E oficial! Sunt în depresie cauzată de iarnă si frig. Serios, NU MAI POT! Mi se rupe lupa că e ianuarie și că „ce-ai vrea, bă, e iarnă”. Dă-o-n plm de iarnă că atât de lungă perioadă numai cu frig, eu nu-mi mai amintesc să fi trăit. Ne-a luat din noiembrie și am asa o presimțire sumbră că o să ne lase când se apropie învierea tâmplarului. Și să ne înțelegem, nu-s atât de idiot încât să nu înțeleg că ăsta e anotimpul, dar în alți ani parcă nu ne ținea numai așa în temperaturi de a trebuit să scot cola zero din cămară și s-o bag în frigider ca să ajungă la o tempertură mai normală. No joke. Mi-a venit să plâng când am făcut asta.

Continuarea

5,304 cititori

Câteva lucruri care trebuie făcute obligatoriu când ninge

Postează în toate rețelele sociale cât mai multe fotografii cu zăpada. Bine, Facebook-ul e baza, dar nu e cazul să fii atât de înapoiat încât să uiți de Instagram. Dacă nu ai un telefon care să-ți permită poze cât de cât decente, pune măcar un status deosebit de genul “afară ninge”. Merge și varianta quiz scurt pentru prietenii tăi la fel de smart ca tine: “voi ați văzut că ninge?”. Continuarea

4,866 cititori

Pe vremea mea era olecuță diferit

Auziț’, e un trend zilele astea să se vaite lumea pe motiv că de ce-a închis madam Firea școlile, ceva de speriat. Și concluzia este că pe vremea lor (a celor care-au lansat trendul) se mergea la școală si pe zăpadă de doi metri. Well, nu știu cum era pe vremea lor, da’ pe vremea mea sigur-sigur s-a închis școala de vreo două-trei ori (câte o săptămână) din cauză de zăpadă prea mare. Și vorbesc despre vremea lui nen-tu Nicu Ceaușescu, omul care mai degrabă și-ar fi tăiat o mână decât să facă așa ceva. Deci cam pică asta cu “pe vremea noastră făceam și dregeam”. N-am cum să mă înșel, uram școala atât de tare că alea au fost unele dintre cele mai fericite zile din copilăria mea. M-am bucurat de surplusul ăla de vacanță de iarnă mai mult decât de cea de vară.

Continuarea

3,411 cititori

Codul portocaliu este vrăjeală, iar cel roșu o minciună!

Aseară, începând cu ora 22,00, era anunțat ceva cod portocaliu de viscol și ninsoare pe partea de sud-est a țării. Ce voiam să-ți zic, șmechere, nu te lua după meteorologi, asta cu codurile e vrăjeală curată concepută special să pară și ei în treabă și să-și justifice lefurile. Doar știi și tu că de-aia se numește „prognoză meteo”, pentru că e la ghici și nu se adeverește aproape niciodată. Ce, uiți cum te mințeau astă vară c-o să fie soare și te prindea ploaia pă baltă, la crap? Continuarea

5,018 cititori

Pentru romanticii și visătorii care abia așteaptă să ningă

Alaltăieri a nins. Din fericire, a fost mai mult lapoviță și n-a apucat să se depună. Dar asta nu i-a împiedicat de trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Iar dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpada afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta trist? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât. Continuarea

6,671 cititori

Un paradox: fetelor cu privirea de gheaţă nu le place zăpada

Sunt cel mai mare fan al domniţelor preţioase care se uită la tine ca la un gândac aterizat din greşeală în salata lor de rucola, cu ienupăr şi sparanghel roşu sau în paharul cu ceai de lavandă şi ghimbir, îndulcit cu zahăr de ferigă.

Cunoaşteţi despre ce vorbesc, da? Este absolut imposibil să nu vă fi lovit măcar o dată în viaţă de privirea aia care spune: dă-i drumul de-aici, că n-am loc să strălucesc plenar de insignifianta ta făptură. Despre ele zic. Le ador.

Continuarea

1,223 cititori

Pancho

Bă, şi ce-l mai pregătise pe Pancho pentru iarnă şi zăpadă. Doar de dimensiuni a uitat. Eu vă recomand să vă uitaţi la video cu sonor.  🙂

3,886 cititori

Ce i-am “tras-o”!

Amicul FKT iar a avut o zi ingrozitor de plictisitoare la munca. Prin urmare a gasit de cuviinta sa-mi mai trimita o creatie. Pentru ca primul lui articol am inteles ca v-a placut, luati-l si pe asta:

 

Era inainte de 2000. Eu aveam 18 ani si conduceam Dacia 1410 a lu’ al batran, pe intuneric,  intr-o seara cu frig d-ala mare (cred ca erau in jur de minus 20 de grade). Zapada imi trecea lejer de glezne, deci vreo 15 centimetri tot erau. Nu ma tin minte exact in ce imprejurari, am ajuns la un amic acasa la un party. Habar n-am ce se sarbatorea, important e ca aveam alcoale din belsug si, dupa ce se “capsa toata lumea”, se bagau manele! Ma pune dracu sa ma bag in seama cu una vreo cateva minute pana cand ma trage un amic deoparte sa-mi explice ca el i-o dat-o la mansarda la fatuca si sa nu cumva sa pun gura pe ea ca il pup pe el in “teava”. Dar in rest e “cinstita si face treaba buna”. Continuarea

1,821 cititori

Zăpada, bucuria copiilor…Ihi!

Asta e expresia cel mai des întâlnită, cand ninge. Problema e ca nu inteleg de ce. Cum se bucură copiii? Se uită pe geam cum cad fulgii si traiesc vreo satisfactie interioară? Sau accesează vreun site de genul “afarăninge.ro”?

Oameni buni, dupa cum stiti, am cam stat prin Vâlcea, in ultima vreme. Intr-una din dupa-amiezele cand il plimbam pe Bruno, am avut o revelatie. Eram fix in locul unde, pe vremea copilăriei mele, ne dădeam cu sania. Iar “ne dădeam” este relativ spus. Pentru ca majoritatea timpului ti-o petreceai la coada, asteptând sa-ti vina randul. Iar acum era GOL. Nici macar un copil!!! Continuarea

1,647 cititori

Ou sont les neiges d’antan ?

Azi sunt francofil. 🙂

Pentru ca poza de mai jos a fost facuta fix azi-dimineata cand ieseam din casa. Si pentru ca tot azi, citeam un blog care-mi place si unde era vorba de profesori, mi-am adus aminte de intamplarea asta.

mihai_vasilescu_zapada

In orasele mici, gen Valcea natala, erau doua (maxim trei) licee, traditional considerate „bune”. La noi erau doua, care pe vremea aceea se numeau „Balcescu” si „Roaita”. Eu eram la primul. Nu pot sa spun ca ne uram, dar exista asa un spirit de competitie, intre cele doua. La nivel de institutii. Pentru ca intre noi, liceenii, se legasera destule prietenii. Eram in clasa a unspea sau a doispea (nu retin exact), undeva pe la inceputul iernii. Tocmai daduse prima zapada. Continuarea