6,540 cititori

Faci ce zice popa, nu ce face popa

Ieri dimineață, la coadă la mega.

În spatele meu, un cetătean tocmai îi explică avântat unei dudui de ce și-a cumpărat pepsi fără zahăr în loc de pepsi normal. Pentru că zahărul e nasol și nociv și, citez: “e mai rău ca prăjiturile, te îngrași și nu știi dă la ce te îngrași”. O concluzie absolut corectă, de altfel. Plăcut surprins, mă întorc să văd cine e acest susținător al vieții sănătoase și autorul expunerii fără de cusur. Continuarea

19,457 cititori

O clipă pe buze, o viață pe șolduri

În fiecare dimineață trec pe lângă doua-trei covrigării și la fiecare dintre ele lumea stă la coadă. La ce? Păi în 90% dintre cazuri la covrigi și la merdenele. Și mă surprinde că mulți dintre oamenii pe care-i văd, așteptând să-și cumpere doza zilnică de cocă coaptă sau foietaje, nu par a fi niște săraci care doar asta-și permit pentru a se hrăni. Dimpotrivă. În schimb sunt convins că majoritatea dintre ei nu are idee că se alimentează cu niște bombe calorice fără niciun aport nutritiv pentru organismul lor. Cu alte cuvinte, covrigii și merdenelele sunt produsele ideale pentru a ilustra zicala “o clipă pe buze, o viață pe șolduri”. Continuarea

4,711 cititori

Hai că azi e joia dulce

Citeam zilele trecute la prietenul Vulpescu despre topul celor de la foodpanda cu deserturile din copilăria românilor. Ba chiar a venit şi el cu unul personal, tot pe subiectul ăsta. Şi m-am amuzat oleacă, pentru că niciunul dintre ele nu coincide cu topul meu. Nu pentru că nu mi-ar plăcea dulciurile despre care e vorba, ci pentru că, practic, pe vremea copilărie mele nu aveai din ce să le faci. Cel puţin in oraşul în care am copilarit eu, Râmnicu Vâlcea, ingredientele necesare realizării oricărei prăjituri se cumpărau pe cartelă (adică raţii lunare infime – explicaţie pentru generaţia Facebook care se uită acum mirată în monitoare). Da, da, absolut tot ce ar fi putut constitui un component pentru dulciuri era drastic raţionalizat: lapte, ouă, ulei, făină, zahăr. Doar cacao era la liber, dar nu găseai nicăieri.
Continuarea

1,965 cititori

O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu. Continuarea