6,514 cititori

Și tu ai colegul ăla care rupe buda-n două în fiecare dimineață?

Există pe această planetă genul de cetățean care se cacă în fiecare dimineață la birou. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă refer la un accident, la o situație conjuncturală când trebuie să ajungi musai la budă pentru că ieri ai băgat în tine juma de kil de prune, ai băut două iaurturi expirate și seara ai mai ras și patru beri.

Nu, prieteni, mă refer strict la situația în care ziua ta de muncă începe invariabil prin a te căca la birou. Prima ta grijă, după ce ajungi și pornești calculatorul, este să te retragi în locul unde merge și regele pe jos. Eventual și cu un ziar în mână.

Pentru numele tatălui tâmplarului, de ce ai face asta dacă ai o viață împlinită sau ești un tip cât de cât organizat? Serios, uitați-vă în jur, identificați-i pe cei care se cacă la birou și-o să constatați că sunt, în marea lor majoritate, una dintre cele trei tipologii enumerate mai jos: Continuarea

539 cititori

Tot un fel de control oftalmologic

Un tip intră intr-o cabină a unei toalete publice. Închide uşa şi se aşează oftând pe wc. La un moment dat, ridică privirea şi observă că pe uşă este un poster reprezentând o tipă superbă, dezbracată. Când se uită mai bine, vede că în dreptul buzelor fetei cineva scrisese cu un marker, cu litere mari: “buze senzuale”.

Coboră privirea şi desluşeşte în dreptul sânilor, cu litere ceva mai mici: “sâni apetisanţi”. Dă din cap in semn de aprobare, când realizează că mai există un text cu litere foarte mărunte. Ca să-l poată descifra şi pe acesta, se ridică de pe colac şi citeşte: „Dacă reuşiţi să citiţi acest text, deja vă căcaţi pe lângă”.

 

mihai_vasilescu_hartie_igienica

sursa foto

1,568 cititori

Misterul carliontat

Dragii mei, am si eu o nedumerire. Ar putea sa para ceva banal, dar eu cred ca nu este nici pe departe. Am constatat pe propria-mi piele ca impactul emotional este destul de ridicat. La mine, uneori pot sa treaca si doua-trei ore pana-mi revin din soc. Si nici dupa perioada asta, suta la suta. Plus ca am auzit de cazuri in care s-a lasat cu sechele si tulburari de comportament. De-aia as vrea s-o lamurim. Sau, cel putin, sa ma eliberez. Poate mi se intampla doar mie si, daca da, chiar ar trebui sa stiu. Sau macar sa semnalez, sa spun oamenilor ce se intampla si sa facem impreuna ceva. Continuarea

2,827 cititori

Romantism…fara miros

Cum ma delectam eu cu noutatile de pe twitter, in metrou, vad una care imi sare in ochi. Iat-o:

mihai_vasilescu_twitter1

Am zis ca e gluma, dar nu e. Am intrat pe site, la baietii astia cu chilotii degraba absorbanti de mirosuri. Chestia e serioasa, fratilor. Nu numai ca e reala treaba, dar au castigat si un premiu. Ma bucur din suflet sa aflu ca exita un juriu care a mirosit ceva basini flatulente, ca sa se prinda cum stau lucrurile si sa-i declare castigatori. Cred ca as fi vrut chiar sa asist la procesul de jurizare. Continuarea

1,355 cititori

Amabilitate dusa la extrem

O tipa merge sa se angajeze la un magzin, iar dupa ce trece de interviu directorul ii spune ca politica magazinului este ca fiecare client sa plece cu produsul care i se potriveste cel mai bine. Cel de care are intr-adevar nevoie.

Ca sa-i arate cum se face, o duce sa vada cum procedeaza una din vanzatoarele cu experienta, sa observe cu atentie si sa stie ce are de facut. Peste cateva minute intra un mos:

– Buna ziua, as vrea si eu o pereche de manusi.

Vanzatoarea cea veche, extrem de amabila, incepe sa-l interogheze pe batran, conform fisei postului:

– Ce fel de manusi? De iarna? De box? De cauciuc? De sudura? De portar? Continuarea