6,594 cititori

Te uiți și se strânge carnea pe tine

Am fos un pic defazat zilele astea. În sensul că dacă tot am dat o fugă la Sibiu, am încercat să stau pe net, și implicit pe telefon, cât de puțin s-a putut ca să ma pot bucura de festivalul ăla. Așa că abia aseară, când am ajuns din nou pe plaiurile lui Bucur, m-am apucat să mă pun și eu la curent cu ce mai e nou pe interneți. Și-am dat peste videoul de mai jos pe care care cred că deja l-ați văzut deja cu toții.

Continuarea

2,944 cititori

Avem un internet plin de vandami, brusli, cichiceni și specialiști în atentate teroriste

Nu-s pe aici că am nește treabă zilele astea. Da’ mă mănâncă degetele să spun câte ceva.

Scrolam pe Facebook după atentatul de la Londra și-am tot văzut shareuit videoul postat de băiatul ăla, român care muncește în Londra. M-am îngrozit. După care m-am speriat și mai rău. Băbăiatule, vă spun cât de poate de sincer că nu mai suntem sănătoși la cap. Am dat peste internauți viteji, rupți din filmele cu karate, care până și pe omul ăsta l-au luat la mișto din ăla prost și l-au terfelit în fel și chip.

Înțelegeți? Niște băieți care o freacă pă net aici la românica, între două râgâituri de la mici și-o labă, l-au luat la mișto pe săracul omul ăla care avea groaza morții întipărită pe față, pe motiv că, în loc să fugă mâncând pământul, a aruncat cu naveta de pâine în jegoșii ăia după care a pus mâna pe bâtă și-a început să-i caute.

Well, vitejii dă net bineînțeles că știau mai bine cum trebuia procedat și în general ar fi făcut ei mult mai  bine o grămadă de chestii pe care le-au văzut în documentarele dă pă iutiub.

Sunt fascinat, vă spun, de cât de departe au ajuns prostia și răutatea dublată de prostie. Și ca întotdeauna cei mai curajoși și cei mai viteji sunt exact bășinoșii care n-au curaj să deschidă când le sună cineva la ușă, de teamă să nu fie administratorul venit după întreținere.

Habar nu am cum aș reacționa într-o situație de genul ăsta. Îmi place să cred, dar nu sunt sigur, că măcar aș reuși să nu fac pe mine de frică. Dar vă zic extrem de sincer că n-aș avea în vecii vecilor tupeul să mă duc după ăia înarmat cu o bâtă. Spre disprețul internauților vandammi, desigur, care i-ar fi bătut p-ăia lejereanu cu un singur deget. Ăla cu care apasă tasta “enter”.

Sictir!

Aici aveți videoul, dacă nu l-ați văzut deja:

mihai_vasilescu_razboinic_internet

5,577 cititori

România din afara “bulei”

Am să va las și eu aici cele doua video-uri care m-au scos din minți zilele astea. Pe cel cu părintele cocalaro-manelist idiot, mi-l trimisese cineva pe mess rugându-mă să fac ceva, orice. I-am răspuns că pur și simplu nu știu ce-aș putea să fac și am mari dubii că nu se va răsfrânge asupra mea faptul că am popularizat un video în care apare fața unui minor. Între timp, cea care mi l-a trimis a făcut o reclamație la Protecția Copilului. Pun pariu că de data asta nu se mai sesizează rapid și prompt, așa cum s-a întâmplat cu bebelușul care-și căuta părinți? Continuarea

6,971 cititori

Rupe-ți zece minute ca să înțelegi de ce-au ieșit oamenii în stradă

Știu, am promis că nu mai scriu despre politică. Well, o să consider că mi-am încălcat promisiunea cu un scop nobil. Aveți mai jos un video de zece minute pe care o să vă rog să vi le rupeți cumva din timpul vostru ca să-l urmăriți.

Despre ce este vorba? Redactorul-şef adjunct „Adevărul“ Liviu Avram explică foarte clar care ar fi consecinţele în cazul în care cele două ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor Penale ar fi în vigoare, chiar şi pentru un singur minut (scenariu foarte posibil). Continuarea

7,912 cititori

Încă o dată viața bate filmul la popoul gol

Text scris de Elena.

Sunt absolut convinsă că m-am născut într-o perioadă în care ursitoarele alea bune care iți urează de noroc erau în grevă, ori aveau altceva mai bun de făcut decât să apară la o fetiță abia născută care cântarea 2,47 kg cu tot cu părul de pe spate, față și cap. Sau mai există o variantă pe care nu vreau să o iau in calcul, dar se pare că n-am de ales: a venit doar aia care împarțea penibilul și vazându-mă cât sunt de mica s-a gândit să-mi dea mai mult ca să-mi ajungă. Și mi-a dat pentru toată viața. An de an mi se întampla să fac câte o “nefăcută”. Nu-mi amintesc să fi trecut vreun an până acum în care eu să nu fac ceva memorabil. Să vă povestesc. Continuarea

2,642 cititori

Angajatul surpriză ”lovește” și te scoate din pepeni

Numai cine n-a lucrat într-o firmă care are și depozit de marfă nu știe că “băietii de la depozit” sunt o specie aparte, sunt o lume în sine, sunt niște tipi care, de cele mai mult ori, sunt extrem de greu de surprins. Nu de alta, dar oamenii au văzut multe la viața lor.

Ei bine, tocmai de-asta zic că e mega-tare ideea celor de la Lidl pe care o s-o vedeți în video-ul de mai jos. Fiți atenți aici ce le-a dat prin cap. L-au adus pe Micutzu, frate. Dar nu așa, pe bune, că era prea simplu. L-au deghizat și l-au “angajat” la ei la depozit. Ce-a urmat? Omu’ le vinde blugi “de furat”, face scandal că nu e lăsat să fumeze în interior și e trimis afară, plus alte chestii d-astea “finuțe”. Și le face pâna ce unul dintre șefii de la depozit are o criză de râs nervos. Serios, uitați-vă, că nu ma apuc să vă povestesc tot. Ar fi ca și cum aș da spoilere dintr-un film la care nu vreți să stiți ce se întâmplă pâna nu ajungeti la cinema. Continuarea

1,916 cititori

Știi cum e când ți se îndeplinește o dorință?

Pe vremuri, când sufeream aprig pentru fotbal, mi-aș fi donat un rinichi ca să asist și eu de la fața locului la o finală de Champions League. Să fiu acolo, pe stadion, să simt pulsul echipelor, să strig, să cânt, să mă bucur. Nu știu cum vi se pare dorința asta vouă, dar pentru mine era unul dintre cele mai frumoase visuri.

Și nu mă luați cu “cine te oprea să te duci?”, că nu știți despre ce vorbiți. Costul unei astfel de deplasări se duce peste mia de euro chiar dacă ești foarte organizat și știi cu un an înainte că vrei s-o faci. Dar știi? Știi că îți dorești, nu și dacă o s-o poți face. Iar dacă lași totul pe ultima sută de metri, sky is the limit. În preajma unui astfel de eveniment toate prețurile sar în aer. Cazări, avioane, toate se scumpesc de câteva ori. În plus, există o foarte mare probabilitate să nu poți face rost de bilet la meci. Așa că degeaba ai platit tu hotel și avion cu opt luni inainte. Continuarea

4,447 cititori

Când Universul conspiră, surprizele se țin lanț!

 

Visul meu bloggeristic este să am vreo cinci-zece articole deja scrise, pe care să le țin în draft și pe care să le public când sunt în criză de timp sau în pană de subiecte ori inspirație. Cred ca o sa rămână sub formă de vis multă vreme de-aici înainte. În realitate, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Mai precis, ajung seara acasă, mă întreb vreo oră despre ce să scriu, altă oră fac research pe net după subiecte, în cele din urmă mă apuc de scris și de-aici încolo Dumnezeu cu mila pentru ora când reușesc să termin și să mă bag în pat. Continuarea

12,682 cititori

Hormonii și prostia se plătesc, uneori, cu viața!

Știu, în momentele alea în care sunteti doar voi doi și vi se năzărește că până și Universul se oprește în loc ca să puteți să vă futeți liniștiți, pare excitant și funny să te filmezi când te joci de-a animalul cu două spinări. Pare o chestie de care că veți bucura împreună și “după”, în seri reci de iarnă sau în momentele în care vreți să reaprindeți flacără.

Continuarea

5,927 cititori

Marș, mă, iubito!

Știți voi scenele alea fierbinți din “Laguna Albastră” sau alte filme a căror acțiune se desfășoară pe plajă și protagoniștii se iubesc cu o pasiune arzătoare și năvalnică, de când răsare soarele până apune luna? Ei, tot cam așa ceva o să vedeți și-n video-ul de mai jos. Doar că nițel altfel.

Io m-am spart de râs. Pentru binele lui, sper că erau în ultima zi de concediu, altfel gagiul a pus-o (dacă ea a supravietuit, desigur). “Păi bine, coae, nu mai știai cum să-mi spui ca mă iubești și să-mi trimiți poezii, flori sau tot felul de “arfe” la birou, da’ când era să mor te-ai pișat pe mine? Să pleci acum la mă-ta, că nu mai răspund de mine!”. 

mihai_vasilescu_plaja

2,247 cititori

Să te mai iei după aparenţe

M-a distrat binişor videoul ăsta. Aveam şi eu un vecin, fost practicant de box, ajuns la vârsta a treia. Ce mă amuza cum îl salutau ţiganii din cartier cu “sărumâna Nea Sandu”. Vorbesc la trecut pentru ca a murit acum vreun an şi jumătate. Era un tip de nota zece, absolut paşnic, dădea impresia că n-ar fi omorât o muscă. Doar nasul, cu cartilajele făcute zob, stătea mărturie pentru pumnii încasaţi în ring. Ei, cam aşa ceva o să vedeţi şi mai jos.