13,611 cititori

Pentru bărbatul adevărat din tine! Care este.

Text scris de Elena. Lăsați tot ce faceți, că eu am râs bine de tot.

Scriu acest text pentru bărbații adevărați care nu prezintă nici cea mai mică urmă de pizdificare. Pentru bărbații ăia care transpiră testosteron pur 100%. Băbăieți, io-s cu voi frații mei. Şi vă recunosc bărbăția de la o poştă. O poştă mai veche…

Mama nu m-a schilodit mental dăloc, ca pă plângăcioasele astea dîn zilele noastre, cu aberații legate de căsătorie, copii, soție model şi alte mizerii de genul ăsta. Mama m-a vrut femeie pentru ăştia ca voi, pulărăii adevărați. Pe la 15 ani, când începusera să-mi crească sânii si poponelul, m-a luat direct şi mi-a spus:

– Lasă naibii cartea că tâmpește. Mâine-poimâne vrei facultăti, mastăre… Stai dreacu’ cuminte cu astea. Dă-i drumu’ la veață. La sex. Destrăbălează-te! Să găsesti şi tu un bărbat adevărat care bate cu pumnu-n masă şi tu execuți.

Păi nu ascultam eu de mama? Ascultam. Şi-am început.

Primul meu iubit a murit înecat. Despre morți numai de bine. Oricum nu era ce-mi doream pentru că avea nişte probleme grave la cap şi era cam atent cu mine si cu dorințele mele. Şi-şi mai dorea şi căsătorie şi copii. Cu mine. Plm, sentimentalisme d-astea ieftine pentru fraierii care pişă ochii la filme dă dragoste şi care au tupeul ăla de jegoşi să facă lucruri împreună cu partenera de viață. Da, bă, exact: gătit, spălat, curat, plimbări, respect, înțelegere. Limbisme d-astea care vă fac pe voi, bărbații adevărați, dă râs şi vă taie din masculinitate. Bă, voi vă dați seama ce de căcat ar fi fost viața mea? Coiță, mă-nfior şi acum.

Cum așa ceva, când visul meu era un bărbat care să se tundă maxim dă două ori pă an, să aibă păr în nas până la buze, unghia mică să fie lăsată să crească în voia ei ca s-o folosească pentru curățat urechile şi nasul. Să vină dă la muncă şi să-şi lase şosetele băgate în pantofi, asta dacă nu cumva mă bucura până la excitație cu ele aruncate prin toata casa. Aaaa, şi să facă baie doar sâmbăta. Eventual de cea a morților. Morților mă-sii, desigur. Spun asta de dragul lui. Pup io pă el de bărbat adevărat. Să bea bere, să râgâie, să pută curu’ sub el când stă pă jilț şi dă comandă la fată. Adică mie. Ah, clar, şi fata să execute. Iar cand are el chef să-şi bage mâna în chiloți, să-şi aranjeze măciuca şi dupa aia să-şi duca mâna la nas să o miroasă. Şi sex să făcem doar când vrea el şi doar cum vrea el. Deja am căzut pe spate. Sunt excitată!

Mbuuun. Am găsit până la urmă exact ce căutam. Vreo 8 ani am stat cu el şi nu l-aş fi lăsat pentru nimic în lume. El m-a părăsit. Ştiți de ce? Hai, să vă spun. Era producător. Nu de filme. De ciupituri. De nimicuri. De găinării. Şi, în bărbăția lui, nu prea venea nopțile acasă. Mereu îmi zicea sfătos:

– Făăă, tu să fii mândră că eşti cu mine. Că ca mine nu mai găseşti. Şi să nu uiți că dintre toate proastele care m-a vrut, io pă tine te-am ales.

Păi, băăă, aşea cuvinte… mă înfioară şi acum. Pula lui dă jmeker în veață. Cum să nu-l iubeşti, mânca-i-aş coaele lui dă peloponez. Că mă suna și noaptea şi spunea:

– Ia, fă, lanțul ăla de la mă-ta şi adu-l încoa că vreau să-l joc la barbut. Câstig şi te îmbrac în aur. Doamnă tă fac, prostanco.

Păi nu executa sora voastră? Executa instant. Că doar doamnă voiam şi io să fiu. Şi cine mă mai altoia, mă, ca el. Că după o bătaie mi-a zis că-l dor tibiile şi când s-a gândit el mai bine, a slobozit adevarul:

– Că te-am batut pă tine ieri cu picioarele, d-aia mă doare. Că io n-aveam nimic înainte dă asta, nicio durere. 

Să mai mira lumea dă pă scară când mă vedea dîn când în când (dăcât în zilele săptămânii terminate în “i”) cu botu’ umflat. Dacă nici asta nu era dragoste, io nuş’ ce să mai zic.

Da’ ce era să fac? Așa ceva nu mai găseam io. Că doar singur îmi zicea: “Fă, altele moare şi-aşa n-are”. De mi se făcea naiba și milă dă alea, când le vedeam bălind pe lângă el. Până la urmă i s-a făcut și lui milă de ele și m-a părăsit, am divorțat. La tribunal mi-a zis cu blândețe: “Fă, acu’ tu te muți dîn oraș d-aci, ca să nu te mut io. Rece.”. M-am mutat, ce să fac, că nu mă avantajează dăloc culorile reci. Mai ales în jurul ochilor.

În noul oraş am cunoscut visul oricărei femei. Aşa am ajuns să am a treia relație. Direct cu “ză best”.

Ăsta era dă dăparte tot ce voiam. Arăta bine, dăştept de ma excita intelectual la maxim şi vrăjitor la mare artă. Calitate, calitate prima.

După vreo 8-9 luni de relație, am aflat într-o zi că are o panaramă acasă. Da’ ce panaramă, cum abuza de bietul meu bărbat. Cică îl prinsese într-o seară beat, a abuzat la modul cel mai ordinar de el şi de sufletul lui curat, l-a futut şi intenționat a rămas gravidă. Staț’ că n-am terminat, să vedeți cum e vieața. Aștia doi, omu’ meu și panarama de-acasă, deşi aveau un copil împreună, nu mai făcuseră sex din paleolitic. Na, belea, uite cum se profită de un biet suflet nevinovat.

El voia cu mine, că era băiat de casă bun şi iubitor, mânca-mi-ar nasu’, dar ea, o zgripțuroaică nenorocită care se văzuse maritată şi cu copil făcut, ea nu mai voia să-l lase. Băăă, păi la asemenea dramă, io am plâns cu muci. Sincer acu’. De ce s-o dau cotită? Că aşa-s eu sensibilă la toți mirificii ăştia fără noroc în viață. Numa’ că, în nemernicia mea şi în sufletul meu de cățea nenorocită, l-am părăsit.

Știu, toți bărbații adevărați o să mă întrebe “coae, dă ce-ai făcut asta?”. Io n-am vrut, pă cuvânt, da’ prostul ăla nu erea bărbat. Erea, aşea, cum să spun ca să mă înțelegeți. Un perdant ordinar. Că mă apucă jalea iar, acu’ când mă gândesc.

Şi nu vreau să mă vedeți plângând şi să credeți că o dau în morții mamii în drame d-alea ieftine de tot căcatul. Că io vreau dăcât să vă hăhăiți voi p-aci și să veniți cu replicile alea care mă urcă pe pereți, dacă nu mă dau pă spate. Şi care mă fac să regret. Că bine le mai ziceți voi la toate “marmotele” astea care se plâng de bărbați: “Făăă, nimica n-ați învățat de la veață.”.

Asta vreau, să vă aratați voi bărbăția, virtual vorbind, iar io să adorm cu o mână în chiloți, gândindu-mă la voi, şi cu cealaltă pă icoana, că poate m-ajuta Dumnezeu să-l găsesc măcar pă unu dintre voi liber, ca să fiu şi io respectata şi iubită, măcar o dată în viața asta, de un bărbat adevărat.

Vă pupă sora voastră şi vă respectă maxim. Că ca voi nu e niminea. Amin!

P.S. – Masculilor, ăsta e un pamflet şi dacă reuşiti să-l luați ca atare, eu îmi scot pălăria în fața voastra.

mihai_vasilescu_barbat_adevarat

sursa foto

6,598 cititori

Când știi că viața ta sexuală a luat sfârșit

Poate mai ai îndoieli, poate tot mai crezi că e doar o fază trecătoare. Te mai minți în serile lungi de iarnă, când frigul este singurul care-ți pătrunde sub plapumă, că vine ea primăvara și totul va fi bine.

Apoi, într-o zi, realizezi că toate speranțele sunt deșarte, deschizi frigiderul și mai ieși din el doar după ce l-ai golit. Cu stomacul plin și inima goală, te refugiezi în online ca să povestești tuturor cât ești de “fericită” și cum viața ta și-a regăsit drumul firesc. Nu are importanță că “drumul” este cel de la aragaz spre cămară și invers. Continuarea

9,784 cititori

Ciudat mai funcționează Universul ăsta!

Ieri după-amiază am primit mesajul de mai jos. Pe privat, de la un amic, fost coleg de muncă.

Am trecut printr-o experiență ciudată ieri dimineață. Dormeam și a intrat maică-mea în cameră horcăind. Se înecase cu o bucată de pâine și nu mai putea respira. I-am făcut metoda Heimlich. Nu vreau să-ți trezesc amintiri dureroase, dar m-am apucat să studiez procedura abia după ce a murit tatăl tău.

Da, din nefericire, tatăl meu a murit exact așa, într-o zi de ianuarie, acum aproape trei ani, pentru că lui nu a avut cine să-i facă Heimlich. Iar foștii mei colegi au fost aproape la fel de șocați ca mine, când au auzit ce s-a întâmplat. Uite că ieri moartea tatei a salvat o altă viață. Ciudat mai funcționează Universul ăsta. Continuarea

10,421 cititori

Life Coaching, my ass!

Hai că s-au legat bine. Alaltăieri cu nunțile, ieri cu parentingul, acum vă arăt un email proaspăt primit de la alți șnapani care fac bani pe socoteala proștilor. Doar că ăștia de azi sunt cei mai jegoși, fac cașcaval din nimic și i-au dat un nume fancy: “Life Coaching”. Băejnebun, deja simt cum îmi intră banii în buzunar doar când îl citesc sau îl scriu. Mbuuuun, acum să trecem la email-ul propriu-zis, semnat “Coaching Essence”. E? Cum sună numele? Miroase a bogăție? Miroase.

Continuarea

7,089 cititori

Despre lene şi alţi demoni

Azi am o surpriză pentru voi. Una mișto, sper. Eu, cel puțin, sunt încântat de ea. Mai țineți voi minte textul de sâmbătă? Ăla care fusese inițial comentariu și ne-a plăcut și mie și vouă. Ei bine, știți ce-a făcut fratele vostru? Tot weekendu’ s-a chinuit s-o convingă pe nebuna care l-a scris, Duamna Vio pre numele ei, să se bage la o rubrică permanentă acișilea. Greu, nene, dacă n-a făcut la figuri, de mai aveam un pic și-i spărgeam mufarina. Până la urmă a zis “da”. Știți, am lucrat în vânzări, e greu cu mine cu negociatul. Partea și mai bună e că a început cu “dreptul”, explicând în ce relatii cordiale se află dumneaei cu procrastinarea. Mbun, să vedeți circu’ naibii ce-i fac dacă nu vă răspunde la comentarii sau doarme în post. Continuarea

7,436 cititori

Așa nu se mai poate!

Îmi place fotbalul și orice aș face rămâne plăcerea mea vinovată. Ca orice stelist, urăsc din suflet Dinamo și tot ce ține de culorile alb și roșu. Dar asta se răsfrânge numai și numai asupra a ceea ce se întâmplă pe gazon, acolo unde se desfășoară jocul numit fotbal. În schimb, când se întâmplă nenorociri de genul celei de aseară, ura mea se transformă în consternare tristă. Continuarea

5,418 cititori

Experienţele de viaţă pe care, vrei sau nu, le trăieşti pâna la 40 de ani

Am dat de un articol preluat din Business Insider care m-a făcut să realizez cât de norocoşi suntem noi toţi cei care ne-am născut în ţara asta minunată, numită România. Textul este despre câteva experienţe de viaţă pe care ar trebui neapărat să le încerci până la vârsta de 40 de ani, ca să “te simţi cu adevărat împlinit”. Ei bine, vesticii ăştia sunt nişte defavorizaţi ai sorţii care plătesc bani grei sau cheltuie o grămada de timp, pentru nişte chestii care la noi fac parte din cotidian şi pe multe dintre ele le trăieşti până să împlineşti 15 ani.
Continuarea

10,066 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea

3,830 cititori

Chestii din viaţa reală pe care nu le vezi în filme

Dacă tot am scris despre toate şmecheriile din filme pe care nu le întâlnim în jur, asta a venit ca o continuare firească.

– Tensiune mare, eroul principal este într-un taxi şi în cele din urmă ajunge la destinaţie. Cu ochii după bad boy, dă să coboare şi-i întinde banii şoferului. Să mor eu dacă am văzut vreodată să se întoarcă ăla de la volan şi sa-i spună: “boss, e prima cursă pe ziua de azi şi nu am să-ţi dau rest”. Continuarea

59,638 cititori

Chestii pe care le vezi în filme şi nu le întâlneşti niciodată în viaţa reală

– Oameni care tocmai şi-au luat un glonţ în piept (sau în diverse alte părţi ale corpului) şi întinşi pe jos, cu sângele tâşnind, au chef să facă declaraţii de dragoste ori tot felul de conversaţii profunde. Ce-i drept, nu prea se trage cu pistolul pe la noi, dar imaginaţi-vă un fierar betonist căruia tocmai i-a căzut un bloc imens de beton pe jumătate de corp. Am eu o bănuială că în loc de “te iubesc, eşti totul pentru mine”, singura replică ce-i vine pe buze este: “cheamă în morţii mă-tii salvarea aia odată!”.
Continuarea

2,800 cititori

Viata continua (partea materială).

Continuarea articolului de ieri.

Ai lăsat plânsul în grija celor din jur. Pentru tine, de a doua zi, incepe “balul”. Alergătura dupa hartoage. Suntem in Romania, deci va puteti imagina ce înseamnă asta. Tot ceea ce scriu mai jos este menit sa-i ajute pe cei care se trezesc loviti de un eveniment asemănător.

Desi teoretic circumstantele nu mi-ar permite, voi folosi totusi expresia “am avut si noroc”. De ce zic asta? Pentru ca toata vara, al meu tată a avut ca principal obiectiv, sa-si termine locul de veci (să nu mă întrebați de ce. Asa a simțit el ca trebuie făcut. Şi eu mă întreb dacă nu cumva a știut că urmează să plece). Deshumari, înhumari, aprobări si para-aprobări. De tot ce înseamnă mormânt, se ocupase el. Nu stiu dacă realizati ce înseamnă asta si de ce pot afirma ca a fost si noroc. Cum ar fi fost sa am de alergat si dupa toate hârtiile astea? Continuarea