22,617 cititori

Lăsați-mă-n durerea mea!

Text scris de Elena (a se citi cu grijă că e pericol mare). 

Am muncit de m-a luat dracu’ de când mă știu. Când am avut în sfârșit primul meu job cu weekend-uri libere, mi-am am zis exact ca badea Ion când a văzut girafa: așa ceva nu există!

Am avut o perioadă în care am  fost croitoreasă. Într-o hală de metal cu o mie de mașini de cusut și trei sute de prese de călcat. Era atât de cald încât stateam în sutien iar pe scaun aveam prosop. Curgeau apele pe mine. Aveam pielea pungă făcută pe tot corpul de la umezeala aia. Nu-mi mai simțeam fundul. Mă ustura ca naiba. Nu exagerez când vă spun că în hala aia erau 50-60 de grade indiferent de anotimp. Partea mișto era că începeam munca la 5:30 dimineața. Partea și mai mișto era că mă trezeam la 3:45. Continuarea

5,362 cititori

Ce te faci dacă vine momentul ăsta?

Știu că nu e cazul celor care citesc acest blog, doar mi s-a demonstrat din plin la textul în care îmi mărturiseam scepticismul cu privire la relațiile începute în adolescență, text în urma căruia mai aveam un pic și auzeam clar cum rage pe străzi fericirea cuplurilor care s-au împreunat încă de pe vremea când de-abia le mijeau tuleiele sau încă le mai dădeau sânii, dar cinșpe ani mai târziu se iubesc ca-n prima zi. Pentru că de ce nu.

Continuarea

4,936 cititori

Fidelitatea, alegere sau obligație?

Săptămâna asta am si eu olecuță de concediu. Motiv pentru care nu știu cât de prezent voi fi pe-aici. Dar stați liniștiți, azi v-am lăsat pe mâinile… ăăă… pricepute ale Elenei. Mă rog, așa se laudă ea, cum că ar avea mâini pricepute. Să nu mă întrebați la ce, că nu vreau să mă gândesc. În schimb, puteți s-o întrebați direct pe dumneaei. Textul de mai jos îi aparține. Atenție, e serios. Cred că iar a supărat-o cineva.

Suntem crescuţi și educați într-o cultură care propovăduieşte monogamia şi condamnă infidelitatea, indiferent de religie, culoare sau sex. Societatea a ales să perpetueze în timp și spațiu această regulă și s-a asigurat că va avea adepți care vor fi atenți la orice pas călcat strâmb. Continuarea

16,527 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

5,836 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nuș’ de ce, că de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu mă gândeam să nu rămân toată viața împreună cu domnișoara, doar așa fac cuplurile fericite, nu? Doar săraca maică-mea mai comenta din când în când niște chestii de genul “nu se termină lumea cu fata asta”, dar cine stătea s-o asculte când inima-mi cânta dă atâta fericire? Continuarea

24,709 cititori

Nu cred în relațiile începute în adolescență

Știți ce zic, nu? Mi se mai întâmplă din când în când să aud câte o chestie de genul “suntem împreună din timpul liceului, el era într-a unșpea B și eu a zecea A. Cinșpe ani mai târziu ne înțelegem ca în prima zi”. Hmm, dă-mi voie să mă îndoiesc profund. După care să slobozesc un hohot mare de râs.

Nu cred în oameni care se dezvoltă identic. Pentru că asta ar fi singura condiție viabilă pentru ca atâția ani mai târziu să te înțelegi ca în prima zi. Și nu mă refer la faptul că unul dintre ei ar putea ajunge pictor, iar celălalt șofer de ratb. Mă refer la modul în care evoluezi începând chiar de la vârsta aia. Practic atunci te formezi, atunci înveți ce și cum vrei de la viață. Iar asta se învață singur-singurel, pe pielea ta, nu atârnând într-o relație care duce niciunde. Nu, serios, gândiți-vă dacă mai aveți ceva în comun cu persoana care erați în adolescență. Și dacă da, ce? Sau cât.

Continuarea

8,940 cititori

Vrei să slăbești și nu prea știi cum, așa-i?

Treaba stă așa. De la articolul cu slăbitul până în ziua de azi am primit minim câteva sute de email-uri (dacă nu mii) de la oameni care mă roagă să le trimit fișierele care conțin ce-am mâncat în perioada în care mă luptam cu cele 50 de kilograme. Cred că nu există zi în care să nu-mi scrie cineva. Și-i înțeleg, din două motive. Primul, întotdeauna exempul personal va fi peste orice teorie din cărți. Al doilea e oleacă mai complicat. Dar vă lămuresc eu acuș.

Continuarea

7,922 cititori

Suferințele tânărului vlogger

Text scris de Gabi, la care am râs cu lacrimi. Ceea ce vă doresc și vouă!

…………………………………………………………………………..

Mi-a zis azi cineva că e vlogger. M-am uitat la el cu compasiune, că am auzit de atâția bolnavi în ultima vreme, încât pur și simplu am simțit că somatizez și eu necazul prin care trece băiatul ăsta tânăr, încercandu-mă brusc o durere suspectă de stomac. Dar mai așa, mai spre inimă. E drept că nu mai auzisem de organul ăsta, vlog, dar nici de vena porta nu auzisem până am aflat că e vitală. Continuarea

8,767 cititori

Ai greșit că nu m-ai luat în calcul! Ești pregătit?

Text scris de Elena

Urăsc! Ai reușit să mă faci să simt ura. Și doare al dracului de tare. Niciodată n-am putut să fac asta, indiferent de situație. Ai reușit tu! Dar ai greșit.

Prima dată, ai greșit că nu m-ai luat în calcul ca fiică!

Îmi urăsc părinții pe care mi i-ai umilit în cel mai ordinar mod. Pentru că te-au votat! Dar mai ales pentru faptul că, pentru PRIMA dată in viata lor, au facut ceva fară sa ma ia în calcul. M-ai șters efectiv din memoria și sufletul lor. Au uitat complet de existența mea când au pus ștampila aia nenorocită pe tine. Știi ce înseamna asta pentru un copil? Dar pentru un părinte?  Știi cât de greu îmi este să le găsesc circumstanțe, mai ales că și eu sunt mamă? Te-ai bucurat de un nenorocit de vot pe care l-ai cumpărat cu 100 lei. Știi ce fac ai mei cu banii de la tine? Isi cumpăra medicamente ca să-și prelungească nenorocita asta de viața în țara pe care TU ai distrus-o. Continuarea

3,867 cititori

Ne grăbim ca să ne treacă viața mai repede!

Vinerea trecută am văzut un nene care efectiv plonja către metroul care se pregatea să închidă ușile și am postat șmecheria asta pe Facebook:

Voi vă daţi seama că există oameni pentru care să prindă metroul ĂLA, care se pregătește să închidă ușile, este cel mai important lucru din Univers? Practic viaţa lor n-ar mai fi la fel dacă l-ar aștepta pe următorul.

Postare la care Alex Burlacu a scris comentariul de mai jos. Comentariu pe care l-am salvat din negura feisbucului și vi l-am lăsat aici, pentru că este mult prea mișto si mult prea plin de adevărul a ceea ce se întâmplă în fiecare zi în jurul nostru: oameni care-și trăiesc viața pe repede înainte, uitând să se bucure de ea. Continuarea