8,575 cititori

De azi sunt poponar

Tramvaiul tocmai oprește în stație. Pe scară, practic lipit cu fața de ușă, stă un cetățean a cărui principală îndeletenicire pare să fie s-o păcălească în fiecare zi pe doamna, în negru, cu coasa. Pe sistemul, când îl caută acasă, el e plecat la piață sau la doctor. Și-i merge treaba, cred c-o duce deja cu preșul de vreo câțiva ani.

În fine, revenind, tramvaiul a oprit și cetățeanul care a prins live tratatul de la Versailles stă în continuare cu nasul proptit în geamul de plexiglas așteptând să se întâmple o minune și să se deschidă nenorocita aia de ușă. Dar, ca să vezi al naibii ghinion, nici gând de așa ceva.

Continuarea

2,636 cititori

Beţivii să stea în picioare!

Două scurte pentru azi, nu de alta dar sunt în drum spre tabără.

Aseară am avut onoarea să stau din nou în metrou chiar lângă aceasta făptură divină. Mai precis s-a aşezat lângă mine. Vă jur că nu mint, dar în momentul când a luat loc, cam un sfert din fundul ei s-a revărsat şi pe scaunul meu. Dintr-o dată m-am simţit mic, nevolnic si înghesuit. Fata era chiar simţitor mai mare decât îmi aminteam eu. Se pare că n-a pierdut vremea şi s-a delectat cu papa mult şi bun.

Continuarea

1,154 cititori

Hai mai repede că începe

În autobuz o tipă vorbeşte la telefon, tare si nervoasă:

-Şi imaginează-ţi dragă, intru in casă si nesimţitul ăla era in dormitor cu vecina noastră. Eu m-am prins imediat, în vârful degetelor m-am furișat la bucătărie și am luat… ah, Anca stai aşa că e staţia unde trebuie sa cobor. Te sun eu diseară la şase când ies de la serviciu şi-ţi povestesc mai departe.
Continuarea

2,126 cititori

Adrenalina de dimineata

Dupa cum stiti deja, atrag tot felul de chestii in jurul meu, prin metrou. Iar daca nu le atrag, am eu grija sa se intample. Intr-una dintre diminetile trecute, metroul pentru Pipera a binevoit sa circule cu ceva intarziere. Nu mult. A venit la peste zece minute. N-am de unde sa stiu cat peste cele zece, pentru ca li se reseteaza cronometrul. Si cum era in jur de opt si un sfert dimineata, va dati seama ca pe la usile vagoanelor era un omor duios, de vara. La Unirii astepta lumea de sus, de pe scari, sa ajunga la peron. Si se calcau lejer pe cap. In compartimente era o caldura de puteai sa faci oua ochiuri pe picioarele gagicilor care apucasera locuri pe scaune.

Continuarea