5,105 cititori

Cum să-ți resetezi complet creierul în doi pași simpli

În mod normal nimeni nu vrea aşa ceva. Dar sunt situaţii în care poate ai nevoie de un restart, de un nou punct zero, să-ţi dezactivezi complet sinapsele şi s-o iei de la început. Iar treaba asta în mod normal pare destul de dificil de făcut dacă nu ai la îndemână instrumentul băieţilor din “Men in black”.

Ei bine, dacă vă vine să credeţi, am găsit eu metoda. Accidental, ce-i drept, dar o grămadă dintre marile invenţii ale omenirii au apărut din greşeală, nu? E atât de uşor cum nici nu vă imaginaţi. Iar rezultatul final este un creier nou-nouţ, resetat complet şi neted ca un fund de bebeluş. Practic e ca şi cum te-ai naşte din nou, doar că de data asta deja ştii să mergi, să mănânci, să bei şi să f*ţi. Usual stuff.

Continuarea

114,751 cititori

Tipule, te rog eu, nu te lăsa călcat în picioare!

Ieri dimineață, în metrou. El, cu alură de campion inter-regional la șah. Ea, o șoricuță mică, roșcată, drăguță și pistruiată. Ambii fix în dreapta mea. La un moment dat, îl aud pe el:

– De luna viitoare aș vrea să m-apuc să strâng bani pentru Play Station.

Ea (ferm):

– Nu.

El (un pic descumpănit, insistă):

– E păcat de televizorul ăla, dacă tot l-am luat trebuie folosit, aș putea să joc Fifa.

Continuarea

2,567 cititori

Ușor cu televizorul pe scări, da?

Dacă era după mine, și în ziua de azi aș fi avut tot televizor cu tub. Sau poate nu, dar m-aș fi hotărât greu să fac pasul spre noua tehnologie. Nu mă întrebați pe ce considerente eram refractar la nou, n-aș ști ce să vă răspund, e ca și cum m-ați întreba de ce fac zece pași înapoi când văd o pisică neagră. Păsărele de la mine din cap.

Mă rog, revenim la subiect. Aveam două Panasonic „gigant”, cu tub și ecran plat, de care mă șimțeam foarte multumit. Ignoram suveran miștourile prietenilor care se mai nimereau pe la mine și mă întrebau unde țin cărbunii pentru alimentarea lor. Invidioși, că ei n-aveau așa ceva și se chinuiau cu prostii d-alea subțirele.

Continuarea

4,902 cititori

Cel mai mişto revelion din viaţa mea

Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus. Şi nici vreun altul din epoca recentă, deşi de-a lungul vieţii am participat la unele care s-au lăsat cu chestii despre care n-aş putea sa povestesc în public. Nu, frate, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a petrecut pe când aveam 11-12 ani. Vă povestesc acuş şi o să-mi daţi dreptate.

Venisem la Bucureşti, cu ai mei, care se întâlneau cu nişte prieteni de aici, pentru golăneala de sfârşit de an. Treaba e că adulţii făceau petrecerea la nu ştiu ce restaurant, aşa că m-au plasat acasă la unul dintre ei, împreună cu cei doi copii ai gazdei. Unul de aceeaşi vârstă cu mine şi celălat mai mare, care trebuia să aibă grijă de noi.

Continuarea

3,117 cititori

Totul are un sfârșit și un început!

Iar la mine ambele sunt azi!

Pentru că azi, pentru prima dată în această viață, nu mă voi uita la meciul Steaua-Dinamo. Nu-mi amintesc să fi pierdut vreunul până acum. Iar de vreo zece ani încoace le-am văzut pe stadion pe toate. Dar azi o voi face. Deliberat. Nu mai vreau! Gata!

M-am hotărât în noaptea de miercuri spre joi. M-am decis în momentele în care îmi venea să plâng și stăteam împietrit pe un scaun, încă nevenindu-mi să cred că Steaua a fost eliminată de Partizan Belgrad. Iar la televizor vorbea patronul ei. Da, frate, la sport.ro era Gigi Becali care râdea, se scălămbăia, rostea faze agramate, îi lua la mișto pe cei din studio, adică făcea tot ceea ce știe el mai bine.
Continuarea

3,875 cititori

Tempi passati

Vinerea trecută, dimineață, eram în metrou și la un moment dat a început să sune un telefon mobil. Dar era un ton de apel din ăla mega-tare, ca o goarnă, care îți face creierii zob, cum au de obicei numai oamenii în vârstă. Ei bine, spre surprinderea mea de data asta cea căreia îi suna era o femeie destul de tânără. Sau, mă rog, avea sub vârsta mea, la o evaluare fugară. Adică nu mai era chiar o adolescentă, dar nici nu se îndrepta spre pensie. 😉

Claxonul se auzea din ce în ce mai tare şi tipa a început să se caute peste tot de telefon, dar șansele să-l găsească erau aproape nule. Noroc că şi-a dat seama că are două pungi de plastic în mână şi a purces să le scotocească îndelung. Nimic, frate, ghinon curat, nu de acolo se auzea sirena buclucașă.
Continuarea

3,112 cititori

Toate-s vechi şi nouă toate

Scurt aşa, pentru că mă mişc greu să scriu. Ma doare tot corpul, îmi vâjâie capul şi nu pot să ţin nici măcar curu’ pe scaun.

Pentru că tot mă gândeam ieri cât de tare ni s-au modificat obiceiurile alimentare, de când am schimbat socialismul totalitar pe capitalism democratic, mi-au mai venit în cap nişte chestii care sunt acum exact opusul a ceea ce trăiam pe atunci. Continuarea

7,116 cititori

Cu creierul gol-golut

De fiecare data cand vara-mea vine in tara (din U.S. of fucking A.) are doua probleme (ma rog, are ea mai multe, dar restul sunt la capusor): fusul orar si emisiunile de la televizor. Treaba e ca cele doua, despre care facem vorbire aici, sunt oarecum complementare. Adică din cauză că nu are somn, sta noaptea si se uita la tv. De nenumarate ori am prins-o in prag de nouă zi cu ochii beliti spre ecran. Iar daca n-o surprindeam eu, povestea ea singura cum a stat sa se uite pana se lumina afara. Femeia era pur si simplu fascinata de ce se intampla in vizualul romanesc. Imi zicea „Mihae, ma uit si eu acum, ca nu mai pup eu asa ceva”. Era fascinata pana la dumnezeu, de cantitatea de prostie care se revarsa dinspre televizor spre creierul ei. Cred si eu, in State au niste talk-show-uri  amarate si cam atat. Nu tu Maruta, nu tu „acces direct”, nu tu reality-show-uri mizerabile, nu tu stirile de la ora cinci. Niste puritani amarati.

Continuarea

2,342 cititori

Consumator de Campionat Mondial si bere. Si nervi…

Treaba e in felul urmator. De cand a inceput Campionatul Mondial, eu si Prietenul I. tot cautam un loc unde sa ne hodinim oasele cand iesim de la munca si sa vedem meciurile. Nu suntem extrem de selectivi. Conditii de baza ar fi doar vreo cateva: daca se poate sa fie terasa (ca de stat indoor ni s-a cam luat in iarna asta lunga), sa fie un televizor cu ecran ceva mai mare decat al monitorului de la birou, berea rece si la pret decent. Ah, da, si acest loc minunat sa se afle in proximitatea zonei in care ne traim maruntele vieti. Adica sa nu merg mai mult de un sfert de ora – douaj’ de minute dupa ce ma dau jos din metrou. Ca mi s-ar lua sa ma duc zilnic pana in Vatra Luminoasa, doar ca sa vad meciul de la ora 19.00. Ei bine, se pare ca avem ghinion. Continuarea

1,563 cititori

De pe la tv

Daca tot am stat pe acasa in week-end-ul asta prelungit, n-am avut altceva mai bun de facut decat sa ma uit la televizor. Si mi-am dat seama ca, fara sa vreau, am invatat o gramada de chestii. Mai mult sau mai putin utile, dar ce mai conteaza? Ele sunt acolo „pe sticla”, vrei nu vrei, iti perforeaza creierasul. Asadar:

Fratilor, aveti mare grija! Soacra INTOTDEAUNA vine in vizita la voi cu propriul detergent de vase dupa ea, avand intentia vadita de a va umili.
Continuarea

6,830 cititori

Cel mai scurt job al meu!

Prin toamna lui 2000 am avut o perioadă când eram between jobs. Cu alte cuvinte o frecam toată ziua fără să fac nimic în afară de a mă uita la televizor. Activitate pe care o mai întrerupeam sporadic cu scopul de mă hrăni și adăpa. Iar când treaba asta mă dobora de oboseală, mai băgam și câte un somnic. Sau aveți impresia că statul degeaba nu face foame și somn? Vă înșelați amarnic. Parcă mai abitir îți vine să mănânci și să dormi. Mă trezeam dimineața, după câte o zi din asta de ne-făcut nimic, obosit de ziceai că am tras la jug. Abia aveam putere să-mi bag țigara în gură și să sorb din cafea. Va spun, lenea și zăcutul te termină. Poți să și mori de oboseală. Continuarea