4,636 cititori

Codul bunelor maniere lovește de unde nu te aștepți

Gagiul care stă în fața mea are niște căști cu cristale swarowski sau ceva. De lucit oricum lucesc binișor, sunt ce trebuie, ce să mai. Ascultă muzică și scrolează liniștit pă Facebook. Se mai oprește la câte o poză cu vreo gagică. Dacă vede țâțe dă like. Îl înțeleg perfect, e un om simplu, și eu fac la fel.

Continuarea

4,784 cititori

Cu moartea pre touchscreen călcând

Sună telefonul. Număr necunoscut. Deși mi-am promis de-atâtea ori să nu mai răspund la numere pe care nu le știu, fac imprudența să nu-mi respect promisiunea nici de data asta.

– Da, zic.

– Bună ziua! Sunt Gigel Gigescu de la Vodafone, v-am sunat în legătură cu numărul pentru care ați făcut cerere de trecere de la abonament la cartelă. Vrem să vă facem o ofertă mai bună, poate vă răzgândiți.

Continuarea

4,949 cititori

Cine, io? N-am făcut nimic, boss

În cooperativa despre care v-am mai povestit, unde prestam eu ca vajnic agent de vânzări (scuze, am vrut să zic “cel mai bun vânzător ever”, da’ mi s-a făcut oleacă rușine), la un moment dat onor conducerea a luat înțeleapta hotărâre de a importa telefoane mobile. Mai precis, smartphone-uri, pentru că de ce nu, piața stătea să explodeze și să le dăm românilor telefoane dacă asta vor.

Dăcât că treaba asta nu e chiar așa de simplă cum crede lumea. Nu e simplă nici când ești vreun brand de renume, d-apăi când vrei să le bagi pe gât oamenilor o marcă a cărei denumire vă rog să mă credeți că n-am putut să mi-o amintesc oricât am încercat. În sensul în care românii vor produse ieftine, de calitate și la care să aibă garanție minim 99 de ani.

Continuarea

4,406 cititori

Căștile salvatoare și rochița pentru revelion

Dacă e sâmbătă, e Elena

31 decembrie, aproape ora 19.30. Juma’ de oră de muncă mai aveam pe anul trecut. În prăvălie nu mai era nici țipenie de client. Doar noi angajații patriei. Simțeam deja cum intra (adânc) în mine plictiseala, așa c-am luat calea biroului cu gândul să-mi asez trupul de milfă pe scaun și să aștept. Ce să vă zic?! Doar ochii albaștri ca marea mi se mai mișcau rar. Și cum stăteam eu așa clipind foarte rapid de frică să nu se atingă prea mult ploapele și să adorm, observ pe monitorul camerelor de supraveghere o umbră printre rafturi. Continuarea

7,188 cititori

Parentingul ăsta modern mă depășește rău de tot

Mdeci am ajuns alaltăieri la un specatcol de teatru. N-o să vă dau numele piesei că nu vreau să le fac oamenilor ălora mai mult rău decât își fac singuri. Și nu despre calitatea actului teatral voiam să vorbesc.

Spectacolul cu pricina are ca tematică modul în care a scăzut calitatea învățământului din spatiul carpato-danubiano-pontic și mai ales cum se reflectă asta asupra elevilor. Treabă bună, m-ar fi interesat subiectul. Atât că oamenii care se ocupă de promovarea lui au greșit nițel targetul de public către care ar trebui să se adreseze. În sensul în care în loc să se orienteze spre părinți și profesori, m-am trezit într-o sală plină ochi de copii între 12 și 14 ani. Mno bine, n-o fi foc, copiii sunt și ei tot ca niște oameni, dăcât că mai mici. Așa că m-am îndesat bine în scaun și-am așteptat să înceapă.

Continuarea

3,759 cititori

Vânzătorii, acești Sisifi moderni

Text scris de Elena.

După articolul de săptămâna trecută, s-au simtit lezați și nebagați în seamă vânzătorii. Ca să echilibrăm situația, am lăsat mai jos și tipurile de vânzători pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții.

Vânzătorul purice. Nici n-ai pășit bine în magazin că a sărit pe tine să-ți “sugă” răspunsul la întrebarea: căutați ceva anume? Te uiți tâmp la el pentru că nu înțelegi de ce-ți ia aerul și cu ultima suflare răspunzi: nu, mă uit. Niciodată, dar absolut niciodată, indiferent de ce-ai văzut în magazin și vrei să cumperi să nu te întorci la el să-i spui că totuși ai nevoie de ajutorul lui. Fața lui va fi identică cu a unuia care a mâncat un vagon de lămâi. Te va privi de sus, cu sprânceana ridicată, ca pe un vierme strivit sub talpa pantofului lui de firmă. Continuarea

7,922 cititori

Suferințele tânărului vlogger

Text scris de Gabi, la care am râs cu lacrimi. Ceea ce vă doresc și vouă!

…………………………………………………………………………..

Mi-a zis azi cineva că e vlogger. M-am uitat la el cu compasiune, că am auzit de atâția bolnavi în ultima vreme, încât pur și simplu am simțit că somatizez și eu necazul prin care trece băiatul ăsta tânăr, încercandu-mă brusc o durere suspectă de stomac. Dar mai așa, mai spre inimă. E drept că nu mai auzisem de organul ăsta, vlog, dar nici de vena porta nu auzisem până am aflat că e vitală. Continuarea

5,106 cititori

Copii, voi să nu faceți asta acasă, da?

Elena s-a trezit binedispusă într-o frumoasă zi de joi. Încântată de modul în care se vedea viața în roz chiar de la prima oră a zilei, a hotărât să facă tot posibilul să păstreze cât mai mult această stare minunată. Așa că a întins mâna după telefonul aflat pe noptieră, ca să se delecteze cu primele știri din news-feed. Ghinion. Samsungul ei decedase subit, peste noapte, fără măcar să anunțe ca urmează să-și ia zborul către Nirvana telefoanelor mobile. Din pacate, acest deces pematur și total neașteptat a avut darul să-i coloreze pe loc în maro începutul de zi roz și feeric. Continuarea

7,476 cititori

De ce ai secrete față de mine, dragă?

Ești într-o relație de ceva vreme. Lucrurile par să se miște bine și în direcția în care trebuie. Până când, într-o seară, observi că iubi are o față cam tuflită. Dar pentru că tu ești prins cu niște treburi extrem de importante (cum ar fi noul Fifa abia lansat sau să numeri stelele de pe lângă Ursa Mare), te prinzi târziu că nu-i sunt boii acasă. În acest punct, numai începătorii sau inconștienții au îndrăzneala să întrebe senini, din prima:

Continuarea

4,004 cititori

My new baby

Pentru că vechiul meu HTC One M7 trăgea să-și dea obștescul sfârșit (numai printr-un mare noroc și pentru că am respirat adânc de cinci ori, nu l-am spart prin procedeul “aruncare pe gresie, ieri dimineaţă… dar, na, i-or fi ajuns și lui peste trei ani de utilizare intensivă și exclusivă), am fost nevoit să-mi iau rapid de tot alt telefon. Și cum eu sunt un tip care, atunci când este mulțumit de un brand, nu-l schimbă, am tras concluzia că trebuie să apelez la aceeași marcă. Deci m-am orientat frumușel spre un HTC 10, pe care l-am și achiziționat.
Continuarea

12,652 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea