5,095 cititori

Revoluția hipsterilor

Într-o țară normală, începând de ieri, Bucureștiul ar fi fost paralizat de râurile de oameni care ar fi curs spre Piața Victoriei.

Într-o țara normală, începând de ieri, toate activitățile ar fi fost paralizate.

Într-o țară normală, cetățenii ar fi profitat de weekendul prelungit ca să iasă în stradă. Toți!

Într-o țară normală, deja ar fi apărut primele corturi de tip „Piața Universității ’90” în față la Guvern.

Într-o țară normală, Președintele ar fi fost primul care ar fi ieșit în Piața Victoriei;

Într-o țară normală check-in-urile și live-urile ar fi fost înlocuite de furci și topoare.

Într-o țară normală, nu la noi. La noi vor fi paralizate doar Autostrada Soarelui și DN1, iar corturi vor apărea doar în Vamă sau pe plaja de la Corbu. Cât despre Președinte, probabil n-a terminat încă de analizat atent situația.

Atât.

sursa celebrei fotografii

4,381 cititori

Cam așa stă treaba

Mdeci să vă povestesc.

Pe 1 ianuarie, mi-am zis că e liber în oraș și să ies să mă mișc un pic cu mașina. Ceea ce s-a și dovedit perfect adevărat, era liber de ziceai că e părăsit Bucureștiul.
Atât doar că la primul semafor, bă, dar fix la primul semafor, cum s-a făcut verde, cum am auzit nelipsitul claxon din spate. În spate unde, evident, era o singură mașină. 
Pentru că sunt un tip săritor și bine intenționat, m-am gândit că poate omu’ are niscaiva probleme de sănătate sau ceva și la următorul semafor, am oprit în dreptul lui, am dat frumușel geamul jos și l-am rugat prin semne să facă și el același lucru. În mașină era un cuplu, el și ea, ambii pe la 55+. Eu oprisem pe partea ei. Și-ntreb: Continuarea

6,160 cititori

Păi nu vrem noi o țară ca afară?

Tipa care merge în faţa mea pe culoarul de la metrou n-are mai mult de treij’ de ani. E mișto, culeanu așa, pășește și mișcă ușor din cap în ritmul muzicii din căști. Și e răcită. Sau îi place ei mult să-și sufle des nasul într-un șervețel. 

Gata, a terminat de suflat. Cu un gest nonșalant și suveran se debarasează de șervețel. Mai precis îl aruncă. Pe jos. Pe culoarul de la metrou. Continuarea

6,673 cititori

A fost odată o țară pe care o durea în cur de cetățenii ei

Am așteptat să treacă valul de fierbințeală declanșat de întâmplarea dementă de la metrou ca să-mi las și eu cei doi cenți aici. Pentru că am văzut valuri de indignare spumegândă pe motiv că de ce n-a intervenit nimeni și de ce n-a reținut-o nimeni pe femeia care a împins. Pe scurt, că de ce nu mai există spirit civic?

Știți, există o vorbă din strămoși care spune că “peștele de la cap se-mpute”. Iar în societatea asta în care trăim, capul peștelui s-a împuțit de ceva vreme. S-a împuțit încă de când suntem conduși de o șleahtă de impostori care ne-au lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Adică de niște decenii bune. E acolo, împuțit, miroase ca dracu’, dar noi ne prefacem că nu știm de unde vine mirosul.

Continuarea

7,861 cititori

România e mândră, dar umblă spartă la buci

România. Secolul 21. Piața Berzei. Autogară.

Aștept mașina de Galați. N-a venit încă. Lângă mine, o hardughie de autocar, ce pare mai degrabă un autobuz care se pregătește de ceva vreme de casare, așteaptă cu motorul pornit să urce pasagerii. Șoferul îi contemplă cu un aer semi-dezgustat. E clar că și-a ales greșit meseria. Ar fi putut să facă rachete la NASA și, în loc de asta, uite cum se irosește în van cu loazele astea de clienți care-l exploatează.

Continuarea

6,515 cititori

Trei locuri mișto unde-aș merge din nou și azi

În weekendul ăsta prelungit care tocmai fuse și se duse, am dat o fugă la Brașov și prin imprejurimi. Mă gândeam să vă las aici niște chestii care mi-au plăcut și altele care nu. Ca să știți în caz că ajungeți prin zonă.

Să începem cu alea bune că poate nu mai aveți răbdare să le citiți și pe celelalte. Trei la număr, trei locuri mișto pe care vi le recomand din toată inima și garantez eu pentru ele în caz că ajungeți pe-acolo.

Continuarea

2,104 cititori

Suntem peste tot acasă

După un periplu de trei zile pe plaiuri transilvane care s-a încheiat azi-noapte la orele unu trecute fix, mă declar mort și îngropat. Și așa am de gând să rămân toată ziua de azi. 

Mai vreau să spun doar că mini-concediul ăsta (sau weekend prelungit, cum vreți să-i spuneți) mi-a confirmat încă o dată din plin vorba aia cu “avem o țară absolut, păcat că-i locuită”. Și nu, nu mă refer doar la lipsa autostrăzilor, a drumurilor sau a infrastructurii de orice fel, mă refer și la faptul că suntem un neam meschin, rău și pe alocuri stupid. Treaba aia cu istețimea sau proverbiala ospitalitate și bunătate a poporului român este și va rămâne doar în cărțile de istorie de clasa a patra. Pe teren, realitatea stă exact invers. 

A, pls, vă rog să mă scutiți de excese de naționalism și de sentimentalisme ieftine că n-am nici timp și nici chef de ceartă. Vă plac ospitalitatea și bunătatea poporului român, sunteți invitații mei să le exploatați din plin. Eu nu m-am lovit de ele aproape pe nicăieri și mi s-a confirmat încă o dată că ar trebui să fiu cel puțin idiot dacă mi-aș mai face vreun concediu (pe bani mei, munciți) în țară. 

Gata, mă duc la somn.

mihai_vasilescu_speranta

4,668 cititori

Pe vremuri, bunicii chiar stăteau la țară

Text scris de Elena

Primii șase ani din viață mi i-am petrecut la un pension de la țară. Cea care s-a ocupat cu mai mult sau mai puțin succes de educația mea în acea perioadă, a fost bunică-mea, o adevărată sportivă de performanță. Sportul practicat era aruncarea cu prăjina. Aia de rufe. Doar când distanța de parcurs până la prăjină era prea mare, arunca cu ce nimerea. Și de regulă nimerea coada de mătură sau de lopată. De la ea am învățat cum să te ferești, să parezi sau să fugi cu nor de praf în urma ta.

Continuarea

3,041 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

34,240 cititori

V-ați pișat pe el de vot. Și deja miroase.

Sunt un naiv irecuperabil. Am crezut (mai rău, am fost convins) că va fi cea mai puternică prezență la vot din ’90 încoace. Da, în naivitatea mea, chiar am crezut asta. Cu exemplul de la prezidențiale încă proaspăt în minte, când s-a demonstrat că se poate, și gândindu-mă cât de sătulă trebuie să fie lumea de fețele pesediștilor, mă bucuram și-mi frecam mâinile de nerăbdare. Well, se pare că nu mă mai fac bine. Cum plm am putut să sper așa ceva în țara care așteaptă “să ni se dea” și “să ni se facă”. Da, e clar, trăiesc într-o bulă, rupt de realitate. Și, de acum înainte, nici că mai am de gând să ies din ea.

Continuarea

4,079 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea