5,711 cititori

România e mândră, dar umblă spartă la buci

România. Secolul 21. Piața Berzei. Autogară.

Aștept mașina de Galați. N-a venit încă. Lângă mine, o hardughie de autocar, ce pare mai degrabă un autobuz care se pregătește de ceva vreme de casare, așteaptă cu motorul pornit să urce pasagerii. Șoferul îi contemplă cu un aer semi-dezgustat. E clar că și-a ales greșit meseria. Ar fi putut să facă rachete la NASA și, în loc de asta, uite cum se irosește în van cu loazele astea de clienți care-l exploatează.

Continuarea

6,265 cititori

Trei locuri mișto unde-aș merge din nou și azi

În weekendul ăsta prelungit care tocmai fuse și se duse, am dat o fugă la Brașov și prin imprejurimi. Mă gândeam să vă las aici niște chestii care mi-au plăcut și altele care nu. Ca să știți în caz că ajungeți prin zonă.

Să începem cu alea bune că poate nu mai aveți răbdare să le citiți și pe celelalte. Trei la număr, trei locuri mișto pe care vi le recomand din toată inima și garantez eu pentru ele în caz că ajungeți pe-acolo.

Continuarea

1,947 cititori

Suntem peste tot acasă

După un periplu de trei zile pe plaiuri transilvane care s-a încheiat azi-noapte la orele unu trecute fix, mă declar mort și îngropat. Și așa am de gând să rămân toată ziua de azi. 

Mai vreau să spun doar că mini-concediul ăsta (sau weekend prelungit, cum vreți să-i spuneți) mi-a confirmat încă o dată din plin vorba aia cu “avem o țară absolut, păcat că-i locuită”. Și nu, nu mă refer doar la lipsa autostrăzilor, a drumurilor sau a infrastructurii de orice fel, mă refer și la faptul că suntem un neam meschin, rău și pe alocuri stupid. Treaba aia cu istețimea sau proverbiala ospitalitate și bunătate a poporului român este și va rămâne doar în cărțile de istorie de clasa a patra. Pe teren, realitatea stă exact invers. 

A, pls, vă rog să mă scutiți de excese de naționalism și de sentimentalisme ieftine că n-am nici timp și nici chef de ceartă. Vă plac ospitalitatea și bunătatea poporului român, sunteți invitații mei să le exploatați din plin. Eu nu m-am lovit de ele aproape pe nicăieri și mi s-a confirmat încă o dată că ar trebui să fiu cel puțin idiot dacă mi-aș mai face vreun concediu (pe bani mei, munciți) în țară. 

Gata, mă duc la somn.

mihai_vasilescu_speranta

4,506 cititori

Pe vremuri, bunicii chiar stăteau la țară

Text scris de Elena

Primii șase ani din viață mi i-am petrecut la un pension de la țară. Cea care s-a ocupat cu mai mult sau mai puțin succes de educația mea în acea perioadă, a fost bunică-mea, o adevărată sportivă de performanță. Sportul practicat era aruncarea cu prăjina. Aia de rufe. Doar când distanța de parcurs până la prăjină era prea mare, arunca cu ce nimerea. Și de regulă nimerea coada de mătură sau de lopată. De la ea am învățat cum să te ferești, să parezi sau să fugi cu nor de praf în urma ta.

Continuarea

2,957 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

31,295 cititori

V-ați pișat pe el de vot. Și deja miroase.

Sunt un naiv irecuperabil. Am crezut (mai rău, am fost convins) că va fi cea mai puternică prezență la vot din ’90 încoace. Da, în naivitatea mea, chiar am crezut asta. Cu exemplul de acum doi ani pentru prezidențiale, când s-a demonstrat că se poate, și gândindu-mă cât de sătulă trebuie să fie lumea de fețele pesediștilor, mă bucuram și-mi frecam mâinile de nerăbdare. Well, se pare că nu mă mai fac bine. Cum plm am putut să sper așa ceva în țara care așteaptă “să ni se dea” și “să ni se facă”. Da, e clar, trăiesc într-o bulă, rupt de realitate. Și, de acum înainte, nici că mai am de gând să ies din ea.

Continuarea

3,997 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea

3,950 cititori

România devine modernă doar dacă o ajutăm și noi

Acum ceva ani, m-am trezit cu un telefon de la vară-mea, cea care a avut neinspirata alegere de a se retrage pe plaiurile unchiului Sam. “Vezi, zice, că vine un prieten de-al meu american până în România și te rog să-l aștepți la aeroport”. M-am dus, ce să fac, doar nu era să se certe cu omul din cauza mea. L-am recuperat pe yankeu, prilej cu care am aflat și de ce venea în România. Tipul, un soi de hipster american, voia musai niște țesături cu motive populare românești și venise să le ia direct de la sursă. Aflase el despre  o bătrânică, iscusită și talentată, învățată cu comerțul ăsta de tip nou, hipsteresc. Ce să mai, afacere de neratat. Mă rog, dar nu despre asta voiam să vorbesc. Continuarea

5,848 cititori

Dacă-mi cureți în ogradă, te omor!

Ce faci tu, ca Primar al unei localități rurale din România anului 2016, dacă vrei să aduni oameni pentru o acțiune de muncă voluntară care are ca scop strângerea gunoaielor ce zac “la liber” peste tot? Păi ce să faci? Știind ce putori sunt, îi minți. Pui niște afișe prin sat, ba mai transmiți și pe cale orală că e invitată toată lumea să vină la Primărie, unde e petrecere mare, de “Zilele Comunei”, cu mici, bere și lăutari. Pe banii Primăriei, evident.

În ziua stabilită, când locul geme de țărani (e tot satul venit, inclusiv bătrânii, blonavii netransportabili, copiii de țâță și morții neîngropați încă), ieși și îi anunți că petrecerea se amână pentru că a intervenit ceva desoebit de important. Aici poți sa bagi orice motiv, că a murit Iohannis și e doliu național sau că a înviat Hitler și ne pregătim de război, nu contează, oricum sunt prea proști și leneși ca să înțeleagă sau să verifice. Continuarea

8,634 cititori

Unde se mai mănâncă bine în țara asta?

Toată viața mea mi-am dorit să fac un concediu din ăla în care pleci fără o țintă anume, te oprești unde ți se scoală, stai câte zile vrea mușchiu’ tău și apoi o iei iar din loc fără o destinație în sine. Și n-am avut niciodată sânge în instalație să-l pun în practică.

Ce prostii vorbesc eu aici? Nu numai că n-am avut curaj să fac asta, dar io-s din ăla care când pleacă în vacanță știe încă de acasă cel puțin cinci stații de metrou din jurul obiectivelor de vizitat, orarul mijloacelor de transport în comun și pot să ajung la hotelul unde am cazarea legat la ochi, chiar dacă sunt pentru prima oară în orașul respectiv. OCD, frate, ce să-i faci. Continuarea

3,854 cititori

Imediat după daci, vin românii

Păi, na, doar ne tragem din dacii liberi, era de așteptat să fim tot un fel de miez din dodoașcă. Nu înțelegeți ce zic, nu? Păi stați să vedeți ce articol am citit ieri. Nu-i știam pe ăștia de la dezvăluitorul. ro, dar par să fie concurență serioasă pentru cocoon și efemeride. Așadar, să spicuim din articol aberație.
Continuarea