3,698 cititori

Cum faci să scapi de suspendarea contului de Facebook

Sper să fie ultima oară când scriu despre subiectul ăsta. Sau cel puțin când scriu după ce-am pățit-o pe propria-mi piele.

După prima supendare de 24 de ore, a urmat una de trei zile. Atunci am realizat că treaba e groasă și-am șters sute de postări care credeam eu c-ar conține cuvinte ce contravin standardelor comunității. Evident, degeaba! A venit și următoarea, de șapte zile. După care urma, mai mult ca sigur, cea de 30. Moment în care mi-am dat seama că dacă vreau să-mi păstrez contul de Facebook, mai am o singură șansă: să șterg toate postările de pe profil.

Continuarea

10,268 cititori

Atunci când lași maimuțele la butoane

Să mor eu dacă am avut vreo tresărire când am văzut că mi-au suspendat contul de Facebook pentru chestia asta. Adică, da, m-am enervat, dar mi-am asumat c-au avut motive întemeiate pentru care s-o facă. Sunt politicile lor, odată ce le-ai acceptat, practic ți-ai dat acordul să poți fi tras la răspundere pentru termeni de genul “futu-ți” și “bulangiu”. 

Dar să-mi suspenzi contul trei zile pentru postarea asta:

“Susțin și eu diversitatea cum pot”

Mi se pare deja prea mult. Pentru că nu înțeleg. Și când nu înțeleg de ce cineva face anumite acțiuni, deși depun eforturi în sensul ăsta, îl consider ori prost, ori idiot, ori o jigodie rău-intenționată. Continuarea

5,807 cititori

Hai că mi-au suspendat contul de Facebook

Mvaaai, ce drăguț, mi-a făcut nen-tu Zuckerberg un preafrumos cadou de Crăciun și mi-a suspendat contul pentru 24 de ore. E bine, abia mă odihnesc și io un pic. 

Postarea cu pricina o puteți citi mai jos:

Trenul care merge spre Copenhaga a întârziat DOUĂ minute. De fapt, aproape trei. Treabă care s-a dovedit a fi o experiență aproape traumatizantă. Nu pentru mine, pentru suedejii ăștia obișnuiți să li se dea mură-n gură. În primul rând, după primele cinșpe secunde, toți, dar abolut toți din jurul meu, au început să se uite impacientați la ceasuri și la tabela care anunța ora de sosire. După primul minut, deja li se citea panica pe fețe, jur! Când s-au făcut două minute, arătau de parcă se anunțase pe postul național de televiziune că vine sfârșitul lumii. În al treilea minut se instaurase groaza dinaintea morții. Vă dau cuvântul meu că mă uitam la ei și râdeam singur, ca prostu’. Dar cireașa de pe tort este alta. Imediat după ce-am plecat, conductorul trenului și-a cerut scuze, în două limbi (suedeză și engleză), pentru neajunsul provocat și a explicat că pentru recuperearea celor trei minute n-o să mai oprească în stația următoare. Moment în care am fost convins că o să învăț instant cum se spune în suedeză “futu-ți morții mă-tii dă bulangiu”. Well, n-a fost să fie, să mor eu dac-au reacționat în vreun fel. Cred că nordicii ăștia nu sunt normali sau ceva. Băăă, suedejilor, vedea-v-aș prin Gara de Nord, cu ochii holbați spre tabela de “sosiri”, întrebându-vă dacă n-ați înțeles greșit și alea 188 de minute nu sunt de fapt viteza cu care se deplasează trenul pe care-l așteptați degeaba.

Nimic de reproșat, greșeala mea. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este dacă există niscaiva oligofreni care stau să scormonească printre postări (cea pentru care s-a produs deranjul e de-acum un an) sau trebușoara asta o face un robot dependent de un algoritm. Tind să cred că nu există cetățeni cu atâta timp liber la dispoziție și ar fi un robot. Dar dacă este așa, de ce s-a trezit micuțul roboțel tocmai acum când vocea mea a început să se audă? Hmmm, dubios, foarte dubios. 

P.S. Am să vă rog, pe cei care aveți conturi de Facebook, să preluați articolul ăsta la voi pe profil și să-mi dați tag. Mulțumesc. 

P.P.S. Pentru conformitate, aveți printscreen după notificarea Facebook.

mihai_vasilescu_cont_suspendat