4,863 cititori

Fie-vă milă și dați-ne Crăciunul înapoi!

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun. Continuarea

5,013 cititori

Am rămas doar noi, cocalarii

– Aici dați ceva gratis pentru angajați?

Casiera ridică ochii din caserola mea cu varză călită și se uită întrebător la personajul cu chef de vorbă din spatele meu care trecuse elegant pe lângă amănuntul că mai eram și eu pe-acolo și încă nu terminasem cu ce-aveam de cumpărat. Omu’, pe genul pachiderm de minim 150 de kilograme distribuite absolut neuniform, în sensul că cele mai multe dintre ele se depuseseră infam pe burta-i imensă, lingea grațios o înghețată Joe, în timp ce nevastă-sa, cu ochii-n pământ, aranja disciplinată produsele pe bandă.

Continuarea