5,574 cititori

Două loturi, varianta 2017

Ia fiți atenți aici că mai am o poveste aproape incredibilă. Bine, nu ca asta, dar pe-aproape.

Dan este unul dintre prietenii mei buni și foarte vechi. Practic, ne știm de când lumea. Dan al meu este de ceva vreme capo di tutti capi la Urban (băieții ăia care se ocupă de strânsul resturilor menajere) și m-a sunat duminică să-mi povestească ceea ce-o să citiți imediat.

Continuarea

8,541 cititori

De azi sunt poponar

Tramvaiul tocmai oprește în stație. Pe scară, practic lipit cu fața de ușă, stă un cetățean a cărui principală îndeletenicire pare să fie s-o păcălească în fiecare zi pe doamna, în negru, cu coasa. Pe sistemul, când îl caută acasă, el e plecat la piață sau la doctor. Și-i merge treaba, cred c-o duce deja cu preșul de vreo câțiva ani.

În fine, revenind, tramvaiul a oprit și cetățeanul care a prins live tratatul de la Versailles stă în continuare cu nasul proptit în geamul de plexiglas așteptând să se întâmple o minune și să se deschidă nenorocita aia de ușă. Dar, ca să vezi al naibii ghinion, nici gând de așa ceva.

Continuarea

2,112 cititori

Adrenalina de dimineata

Dupa cum stiti deja, atrag tot felul de chestii in jurul meu, prin metrou. Iar daca nu le atrag, am eu grija sa se intample. Intr-una dintre diminetile trecute, metroul pentru Pipera a binevoit sa circule cu ceva intarziere. Nu mult. A venit la peste zece minute. N-am de unde sa stiu cat peste cele zece, pentru ca li se reseteaza cronometrul. Si cum era in jur de opt si un sfert dimineata, va dati seama ca pe la usile vagoanelor era un omor duios, de vara. La Unirii astepta lumea de sus, de pe scari, sa ajunga la peron. Si se calcau lejer pe cap. In compartimente era o caldura de puteai sa faci oua ochiuri pe picioarele gagicilor care apucasera locuri pe scaune.

Continuarea