4,517 cititori

Stânga aduce ghinon

Să vă povestesc. Stăteam în parcare, în mașină, și nu mă înduram să cobor să mă lupt cu puținele grade de afară. Scrolam liniștit pe Facebook când simt cum mă zgâlțâie ceva. Mai precis mașina care se chinuia să parcheze de vreo câteva minute lângă mine. Cobor. 

Un nissan cu o tanti la volan, pe genul funcționară la Poștă așea. Cu bucle permanent, mov, care rezistaseră bine frigului de săptămâna asta și tot tacâmul. 

Mă uit la ea, mă uit la bara mea de pe spate care acum avea un frumos semn și-i fac semn cu degetul la tâmplă. Tanti coboară geamul:

– Mă iertaţi, de obicei conduce soţul, eu nu mă prea descurc. Continuarea

3,580 cititori

Suferințele tânărului stângaci într-o lume de dreptaci

Text scris de Irine.

Născută încă de la primul răsunet al democrației, am fost o privilegiată a sorții. Toți deja sărbătoreau când m-am hotărât să vâr și eu capul pe lumea asta să văd dacă-mi iese pasența la înot și în afara sacului amniotic. Anii tinereții au decurs frumos, fără zvâcniri concrete de geniu, fără erudiție precocă sau vreo prezicere clară a viitorului. Îmi puneai un creion în mână, mă uitai cu orele în fața colilor albe. Îmi puneai păpuși în față, puteai liniștit să te uiți la trilogia „Stăpânul Inelelor”. Cu tot cu pauze. Pe ProTV. Continuarea

5,819 cititori

Ieri mi-a salvat pisica permisul de conducere

Trebuie să mă duc să iau nisip pentru pisică. Și mă grăbesc ca naiba, că începe meciul. Ale dracu’ mâțe, n-ar putea să facă și ele direct la wc ca toți oamenii? Nu, frate, trebuie să le cari tone de nisip. Și mai sunt și pretențioase, una n-ar folosi d-ăla ordinar, pentru construcții. Numai “arfe” și “rășini” au în cap, dacă nu miroase litiera a păducel și izmă, fac blocaj renal pesemne. Mda, cred că dau drumul la un start-up pentru dresat pisicile, să le învăț să se pișe direct la budă și să mai tragă și apa. E bună ideea, mă înviorez și deja simt cum încep banii să vină. Dar deocamdată mă grăbesc, că meciul nu stă să m-aștepte pe mine.
Continuarea

4,677 cititori

Nu e pentru cine se pregătește

Serile trecute m-am întâlnit cu doi amici pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. Am mers să radem câte o bere şi să mai punem ţara la cale. Ca să fiu sincer, ei au băut chestii din hamei și malț, eu am ars-o pe răcoritoare. Treabă care n-a rămas fără consecințe. Pentru că unul dintre cei doi era cu mașina, prin urmare m-a rugat să conduc eu, când am plecat. Na, ce era să fac, nu puteam să-l refuz.

Partea mișto este că mașina omului are sistem din ăla “start&stop” care oprește motorul la relanti. Treaba asta, combinată și cu un ambreiaj care “ține mai sus” față de cel cu care sunt eu obișnuit, a dus la o plecare foarte lentă de pe loc la primul semafor. Gen, am ramas pe loc vreo două-trei secunde. Evident, deși era unșpe noaptea și trafic aproape zero, s-a găsit să fie cineva în spatele meu care să-și înfigă dejtele în claxon și să dea flash-uri disperate. Continuarea

1,976 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea