4,597 cititori

Dar șpagă pentru nimic dați?

Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin. Continuarea

4,402 cititori

Lăsați șpagă la ospătari?

În anul ăsta care tocmai se duse, am tot umblat prin cârciumile din București și din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, în general. Mi-am zis că e mai eficient așa decât să dau iama prin hypermarket-uri, după care s-arunc o grămadă de mâncare. Știți cum e, mereu cumperi mai multă mâncare decât ai nevoie. Pe când la cârciumă e mai simplu, ai comandat, ai halit, ai plecat în treaba ta. Unde mai pui că nici nu mai trebuie să stai să gătești.

Continuarea

2,103 cititori

Gata, avem de toate!

În ţara asta, unde arestul DNA-ului nu este plin de foşti miniştri şi alte soiuri de guvernanţi şi demnitari;

În ţara asta, unde nimeni, niciodată, nu dă şpagă la doctor, la poliţie, la controlori, la naş, la portari, la paznici şi la funcţionari;

În ţara asta, unde nu te umileşti în faţa aceloraşi funcţionari publici;

În ţara asta, în care n-au murit 60 de tineri în urma unui incendiu provocat de mită, lăcomie, prostie şi incompetenţă;

Continuarea

3,056 cititori

Politicienii români şi Dumnezeu

Zilele acestea am ajuns la concluzia că băieţii ăştia, care ne-au condus sau ne conduc vremelnic ţara, au o relatie specială cu ăl de sus. Sau, cel puţin, aşa cred ei. Am avut revelaţia când l-am auzit pe domn’ primar arestat al Capitalei, Sorin Oprescu, jurând că “el n-a cerut nimănui, niciodată, şpagă”. Desigur, el a luat, dar doar pentru simplul motiv că i s-a oferit, deci a putut să jure liniştit că n-a cerut nimănui. Continuarea

10,796 cititori

Mă iubesc funcţionarele

Serios vorbesc, toată viaţa m-au adorat funcţionarii publici cu fustă şi mamele tipelor cu care umblam. Am fost şi sunt preferatul lor. De fiecare dată când am de interacţionat cu Statul, mă duc cu inima uşoară şi mă rog să fie femeie cea cu care va trebui să vorbesc. Sau, dacă am de ales, întodeauna mă duc la ghişeul/biroul unde văd o Duamnă. Rezultatul este întotdeauna acelaşi: zâmbesc frumos la ‘mneaei şi totul se rezolvă instant.

Pai când a murit bietul taică-meu a trebuit să merg să scot nu ştiu ce hârţoage. Am ajuns aproape de închiderea programului cu publicul (numai cine n-a avut de-a face cu funcţionarii nu ştie că ora de închidere este sfântă şi trecută în calendar cu roşu), dar Tanti Cea Coafată Permanent a făcut instant un coup de foudre pentru mine. M-am dus să beau o cafea (vreo două ore) cât a rezovat ea cu toate semnăturile, ştampilele şi ce mai trebuia de pe acolo. Când totul a fost gata şi am vrut să-i dau şpagă, s-a înnegrit la faţă de ziceai că am diagnosticat-o cu o boală în fază terminală. “Vai, se poate, a fost plăcerea mea”. Jur, am martori. Aşa că i-am zâmbit ca Richard Gere înainte să albească si am băgat senin plicul înapoi în buzunar. Doar nu era s-o jignesc. Pasiunea e pasiune, nu se poate murdări cu bani.

Într-un singur loc de pe planeta asta farmecul meu dispare instant şi am impresia că mă transform într-un broscoi râios pe care toată lumea vrea să-l strivească, nicidecum să-l sărute ca să se transforme în prinţ: la Poşta Română. Nu ştiu ce se întâmplă în colţul ăla uitat de lume, dar jur că deşi mi-am folosit cele mai languroase surâsuri şi cele mai pline de promisiunui priviri, efectele au fost fix pix. Nada, frate. Se uită la mine cyborgii ăia cu înfăţişare de femei ca la un rahat în care ai călcat din greşeală şi nu mai ştii cum să scapi de el de pe pantof.

O vreme am luat-o personal. Am crezut că mi-am pierdut puterile miraculoase, că sunt din nou un muritor de rând. Când ştiam că am de ajuns la Poştă, imi luam liber de la serviciu, ca să pot sta acasă să-mi exersez clipitul cu tentă sexuală şi zâmbetul promiţător de plăceri interzise. Aiurea, rezultatele erau nule. Tot dat afară pe brânci de paznici sfârşeam.

Apoi m-am calmat. Mi-am dat seama că nu este vina mea. “Fetele” alea de la “oficii” nu mai au emoţii şi trăiri. Sunt ca nişte bucăţi de piatră într-o lume atemporală. N-ar reacţiona în niciun fel nici dacă ar sta în linie, la coadă, Ashton Kutcher, Johnny Depp şi Keanu Reeves, avându-l ca ghid pe George Clooney. Doamna Diriginte s-ar uita la ei cu aceeaşi faţă plicitisită şi bovină, apoi şi-ar şterge cu dosul palmei resturile de merdenea de la colţul gurii, ca să poată să arunce un lătrat scurt şi poruncitor:

– Pentru mandate am spus că trebuie la ghişeul doi!

mihai_vasilescu_functionare

sursa foto

1,678 cititori

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten). Continuarea

2,076 cititori

Cum e cu amenzile?

Prietenul I a luat ameda pe RATB. Una suta si inca cincizeci de leuti. Un milion jumate, ca sa zic asa. Cand mi-a spus treaba asta eram adanciti rau in alta discutie si nu prea am bagat de seama. Dar cateva zile dupa, cand stateam eu si cugetam la nimic, mi-am adus aminte ca se plangea de amenda asta. Si brusc, mi-a venit sa dezvolt subiectul. Deci, care e treaba cu amenzile ratb-ului, ca eu nu prea compilez?

Adica am inteles ca lucrurile se desfasoara cam asa: vin controlorii, blocheaza cititoarele de card si pe urma ii iau pe toti la verificat. Perfect, ce se intampla din momentul asta, ma intereseaza. Pentru ca eu nu pricepeam cum de le-a dat alora datele lui, ca sa-i poata trimite amenda acasa. Ajunge controlorul la tine si iti cere „biletul sau abonamentul”. Si tu binevoiesti sa le raspunzi:

-Nu am, frate lasa-ma in pace. Continuarea