2,929 cititori

O capră bună e o capră moartă. Cu o singură condiție: să fie a vecinului!

Noi, românii, putem să râdem sau să cam facem bășcălie de orice, dar când vine vorba despre capra vecinului brusc devenim extrem de serioși. Și e de-nțeles, cu subiectul ăsta nu se glumește, pe animala aia de capră trebuie s-o vedem moartă orice s-ar întâmpla. Iar dacă se încăpățânează și nu vrea să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii (sau unde se duc ele caprele vecinilor când se duc), singurul lucru care ne mai ajută să rezistăm și ne picură balsam în suflete este s-o știm mai mică, mai pricăjită și mai schiloadă decât e capra noastră. Eventual, dacă se poate, bolnavă, râioasă, stearpă, cu laptele stricat și niscaiva bătături la copite ca să nu se poată duce la păscut. Nu e exact ce ne dorim, dar până moare merge și-așa. Continuarea

1,628 cititori

Cardul, acest simbol diavolesc

Mă uit la ştirile protv şi văd un popă de la nu ştiu ce mânăstire (cred că “preot” ar fi denumirea corectă, dar nu sunt prea la curent cu terminologia din domeniu) care se lamentează de mama focului. O arde cum că el n-are de gând să-şi ridice cardul de sănătate. Iar motivaţia lui este absolut halucinantă: nu poţi să ţii în buzunar un obiect al cărui nume este “drac”, citit invers. Continuarea