6,074 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Spania

Text trimis de colega noastră de comentarii, ilevin, pentru a completa seria de sfaturi menite să ne ajute să răspundem într-un final la vestita întrebare: cine stinge lumina?

M-am gândit că v-ar putea fi de folos câteva sfaturi și pentru Spania.

Noi suntem plecați din ’93, soțul, respectiv ’95, eu. Avem un băiat de 17 ani născut  aici și locuim într-o localitate aflată la 15 min de Madrid. Eu lucrez la o multinațională elvețiană aflată în afară orașului (pe linia de centură fac 20min), iar soțul are o firma de instalații industriale (la 10min de casă). Madrid este un oraș mare, așa că noi avem ceva noroc cu distanțele relativ scurte.

Începem cu transportul, dacă tot a venit vorba: Continuarea

5,152 cititori

Zece sfaturi care te vor face vedetă online (influencer) peste noapte

M-am hotărât să vă fac un pustiu de bine și să las aici ACELE sfaturi care te vor propulsa instant în vârful ierarhiei interneților de pretutindeni. Așa că, dacă tocmai ți-ai făcut blog sau ai de gând să-ți faci, este obligatoriu să le urmezi întocmai. Altfel n-ai nicio șansă.

1) Fii pregătit să devii celebru. După maxim șase luni de bloggerit oamenii te vor opri pe stradă să-și facă poze cu tine, adolescenții îți vor cere timid autografe și o grămadă de gagici bune vor aștepta la ușa garsonierei tale făcând scandal pe motiv că de ce nu se intră decât în ordinea numerelor de pe bonurile de ordine.

Continuarea

3,927 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

4,015 cititori

Tu ce-ai face cu o grămăjoară de bani?

Cum stăteam io așa ieri și tăiam frunză pentru cel mai bun prieten al omului, dintr-o dată m-am trezit c-am început să visez cu ochii deschiși. Da, da, mi se mai întâmplă din când în când, pentru că sunt o fire romantică și visătoare. Sau ceva.

Mă rog, cert e că ori de la frigul de-afară, ori pentru că mi-am atins din greșeală portofelul (care e foarte pornit pe nudism de ceva vreme), am început să mă gândesc ce-aș face cu 100.000 de euro. Well, după ce-am cochetat o vreme cu alternativa clasică a românului, îmi iau a mai șmecheră mașină, cel mai bengos telefon și de restul mai văd io, mi-am zis să-mi bag mințile în cap că pot mai mult de-atât. Continuarea

18,116 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

9,191 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Noua Zeelandă

Pentru că, după textul despre UK, mulți dintre voi ați vrut să știți cum stă treaba și prin partea asta de lume, v-a servit colega Andie.

Despre viața și mutatul în Noua Zeelandă. O să încep cu un disclaimer și anume că noi ne-am mutat aici de la Londra, unde prețurile oricum erau mar. Și ne-am mutat în Auckland, cel mai mare oraș, unde stăm la 20 minute cu autobuzul de centrul orașului.

Locuință – Stăm cu chirie și plătim 550NZD pe săptămână (1,600 RON), fără utilități. Avem 3 dormitoare și o baie, garaj, grădină destul de mare, zonă ok. Când am căutat, ne-am orientat spre ceva care să fie foarte aproape de serviciul sotului. Ăsta a fost cel mai ieftin loc pe care l-am găsit, restul costă mult mai mult (de la 700NZD în sus). Pe de o parte e comparativ cu Londra la preț deși noi plătim mai puțin decât plăteam pe un apartament, pe de altă parte nu e comparative, pentru că aici sunt foarte mari casele.

Continuarea

5,781 cititori

Cum să faci o poză, care să nu arate penibil, cu telefonul

Pentru că și eu am încercat să găsesc pe net sfaturi pentru cei care nu s-au născut cu talentul fotografiei în acidul dezoxiribonucleic și pentru că, de fiecare dată când am încercat, am dat peste niște chestii pline de cuvinte pe care niciun posesor normal de telefon nu are cum să le înțeleagă (încadrare, focus, luminozitate, stabilizare, d-astea), și pentru că 99% dintre cetățeni fac poze cu telefonul doar pentru uzul lor și al prietenilor lor, am să las eu aici, pe înțelesul tuturor, cele trei sfaturi de bază care vor ajuta pe ORICINE să facă o fotografie care să fie cât de cât privibilă sau care să nu arate ca dracu’ de penibil pe Facebook.

Continuarea

154,328 cititori

O specie letală: mămicile de parc

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Te simţi neputincioasă în faţa vieţii? Copilul tău îţi pune întrebări la care nu ai răspuns? Suferi de vreo boală şi medicul curant nu-ţi găseşte leacul? Te cerţi cu soţul din nimicuri? Nu-ţi iese rântaşul ca al mamei soacre? Mai rău, nu ştii de ce nu te căsătoreşti, deşi eşti o floare ești un crin, eşti parfumul cel mai fin? Am soluția pentru tine: ieşi cu copilul în parc! N-ai copil?! Împrumută unul din vecini! Ţi-l vor da sigur. Crede-mă! Orice părinte sănătos la cap ar ucide pentru două-trei ore de liniște. În plus, merită efortul și fiecare minuțel petrecut acolo. Odată ajunsă în parc avalanșa de sfaturi nesolicitate primite îți va aranja viața pe următorii douăzeci de ani. Garantat.

Continuarea

22,701 cititori

Lăsați-mă-n durerea mea!

Text scris de Elena (a se citi cu grijă că e pericol mare). 

Am muncit de m-a luat dracu’ de când mă știu. Când am avut în sfârșit primul meu job cu weekend-uri libere, mi-am am zis exact ca badea Ion când a văzut girafa: așa ceva nu există!

Am avut o perioadă în care am  fost croitoreasă. Într-o hală de metal cu o mie de mașini de cusut și trei sute de prese de călcat. Era atât de cald încât stateam în sutien iar pe scaun aveam prosop. Curgeau apele pe mine. Aveam pielea pungă făcută pe tot corpul de la umezeala aia. Nu-mi mai simțeam fundul. Mă ustura ca naiba. Nu exagerez când vă spun că în hala aia erau 50-60 de grade indiferent de anotimp. Partea mișto era că începeam munca la 5:30 dimineața. Partea și mai mișto era că mă trezeam la 3:45. Continuarea

2,793 cititori

Cum mi-am ratat, la mustață, vocația de parior

Acum vreo câtiva anișori, nu prea mulți, dar nici prea puțini, eram mai… ăăă… mai strâmtorat pe partea financiară. Pe genul că abia îmi ajungeau banii de la un salariu la altul, iar portofelul meu arata mai tot timpul ca un copil subnutrit suferind de rahitism: gol, dar umflat de la mărunțiș. Și n-aș zice că asta se întâmpla pentru că aș fi fost io din calea afară de cheltuitor, ci mai degrabă pentru că aveam un salariu din ăla umoristic. Adică te pufnea râsul dacă-ți spuneam cât câștig. Mă rog, tempi passati. Continuarea

10,860 cititori

Suntem atât de răi pentru că suntem limitați!

Iar a supărat-o cineva pe Elena. Mulțumesc ălui de sus că n-am fost eu ăla. Văd că face urât la mâine.

Da, suntem răi și nu mai avem limite în nimic. Ne îngrădim mintea. Închidem ochii și urechile la tot ce ne-ar putea schimba. Suntem tinerii bătrâni ai acestei generații subjugate de niște reguli de mult apuse, dar fără de care nu putem trăi. Nu știm să trăim! Suntem obosiți și triști. Nu știm să gândim și să alegem pentru că am crescut cu alții luând decizii pentru noi.

Continuarea