4,771 cititori

Cum să faci o poză, care să nu arate penibil, cu telefonul

Pentru că și eu am încercat să găsesc pe net sfaturi pentru cei care nu s-au născut cu talentul fotografiei în acidul dezoxiribonucleic și pentru că, de fiecare dată când am încercat, am dat peste niște chestii pline de cuvinte pe care niciun posesor normal de telefon nu are cum să le înțeleagă (încadrare, focus, luminozitate, stabilizare, d-astea), și pentru că 99% dintre cetățeni fac poze cu telefonul doar pentru uzul lor și al prietenilor lor, am să las eu aici, pe înțelesul tuturor, cele trei sfaturi de bază care vor ajuta pe ORICINE să facă o fotografie care să fie cât de cât privibilă sau care să nu arate ca dracu’ de penibil pe Facebook.

Continuarea

86,072 cititori

O specie letală: mămicile de parc

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Te simţi neputincioasă în faţa vieţii? Copilul tău îţi pune întrebări la care nu ai răspuns? Suferi de vreo boală şi medicul curant nu-ţi găseşte leacul? Te cerţi cu soţul din nimicuri? Nu-ţi iese rântaşul ca al mamei soacre? Mai rău, nu ştii de ce nu te căsătoreşti, deşi eşti o floare ești un crin, eşti parfumul cel mai fin? Am soluția pentru tine: ieşi cu copilul în parc! N-ai copil?! Împrumută unul din vecini! Ţi-l vor da sigur. Crede-mă! Orice părinte sănătos la cap ar ucide pentru două-trei ore de liniște. În plus, merită efortul și fiecare minuțel petrecut acolo. Odată ajunsă în parc avalanșa de sfaturi nesolicitate primite îți va aranja viața pe următorii douăzeci de ani. Garantat.

Continuarea

22,444 cititori

Lăsați-mă-n durerea mea!

Text scris de Elena (a se citi cu grijă că e pericol mare). 

Am muncit de m-a luat dracu’ de când mă știu. Când am avut în sfârșit primul meu job cu weekend-uri libere, mi-am am zis exact ca badea Ion când a văzut girafa: așa ceva nu există!

Am avut o perioadă în care am  fost croitoreasă. Într-o hală de metal cu o mie de mașini de cusut și trei sute de prese de călcat. Era atât de cald încât stateam în sutien iar pe scaun aveam prosop. Curgeau apele pe mine. Aveam pielea pungă făcută pe tot corpul de la umezeala aia. Nu-mi mai simțeam fundul. Mă ustura ca naiba. Nu exagerez când vă spun că în hala aia erau 50-60 de grade indiferent de anotimp. Partea mișto era că începeam munca la 5:30 dimineața. Partea și mai mișto era că mă trezeam la 3:45. Continuarea

2,688 cititori

Cum mi-am ratat, la mustață, vocația de parior

Acum vreo câtiva anișori, nu prea mulți, dar nici prea puțini, eram mai… ăăă… mai strâmtorat pe partea financiară. Pe genul că abia îmi ajungeau banii de la un salariu la altul, iar portofelul meu arata mai tot timpul ca un copil subnutrit suferind de rahitism: gol, dar umflat de la mărunțiș. Și n-aș zice că asta se întâmpla pentru că aș fi fost io din calea afară de cheltuitor, ci mai degrabă pentru că aveam un salariu din ăla umoristic. Adică te pufnea râsul dacă-ți spuneam cât câștig. Mă rog, tempi passati. Continuarea

10,375 cititori

Suntem atât de răi pentru că suntem limitați!

Iar a supărat-o cineva pe Elena. Mulțumesc ălui de sus că n-am fost eu ăla. Văd că face urât la mâine.

Da, suntem răi și nu mai avem limite în nimic. Ne îngrădim mintea. Închidem ochii și urechile la tot ce ne-ar putea schimba. Suntem tinerii bătrâni ai acestei generații subjugate de niște reguli de mult apuse, dar fără de care nu putem trăi. Nu știm să trăim! Suntem obosiți și triști. Nu știm să gândim și să alegem pentru că am crescut cu alții luând decizii pentru noi.

Continuarea

3,343 cititori

Cât durează ura asta grea?

Vă înșelați dacă aveți impresia că ați cunoscut ura brută, animalică, viscerală, din străfundul sufletului. Ura aia profundă care te face să-ți urli veninul pe unde poți, cu ochii scoși din orbite și cu ghearele înfipte în tot ce prinzi în jur. Credeți c-o știți sau c-ați trăit-o? Ei bine, vă garantez eu că sunteți mici copii și n-ați trăit nimic până n-ați văzut cum reacționează o pisică atunci când o alta (eventual, tot femelă) pătrunde în ceea ce ea considera până atunci a fi regatul ei, locul unde era stăpână absolută, cu drepturi depline asupra supușilor ei, oamenii.

Continuarea

2,379 cititori

Suntem nația cu cei mai mulți specialiști în orice!

Cea mai mare densitate de specialiști pe metrul pătrat poate fi întâlnită numai în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. În orice. Iar partea și mai mișto este că-și oferă sfaturile, gratuit și absolut dezinteresat, pe Facebook. Nici măcar nu contează că n-ai nevoie de ele. Ba pot să zic că e chiar mai rau, dacă le spui că ești ok și nu te interesează părerea lor mai nasol îi stârnești. Abia din acel moment ți le vor introduce (pe ele, pe sfaturi) cu forța peste tot pe unde se poate. Pentru că specialiștii români au o mare calitate: sunt consecvenți până în pânzele albe și știu și simt cu toată ființa lor că numai ei au dreptate.

Continuarea

12,844 cititori

Facebook-ul pentru începători sau neinițiați

Rețeaua asta inventată de nen-tu Zuckerberg este încă un mister pentru cei mai mulți dintre noi (în special algoritmul care îmi trimite în feed chestii mai vechi de 24 de ore), motiv pentru care o să las aici câteva sfaturi de bun-simț pentru cei care vor să aibă un profil de Facebook cât de cât curat, uman și peste care să fie o plăcere să-ți treci ochii. Poate vă pare un moft, dar având în vedere că trăim vremuri în care până și angajatorii au ajuns să facă verificări pe Facebook, poate n-ar fi rău să țineti cont de ele.

Continuarea

4,462 cititori

Trei ani de blog

Azi sunt exact trei ani de când am scris prima oară pe acest blog. Mă rog, nu chiar pe ăsta, pe atunci eram pe wordpress, dar aţi înţeles voi ce-am vrut să spun. Şi mă felicit, măcar o dată pe săptămână, pentru inspiraţia de a-l face. Datorită lui am trăit nişte experienţe incredibile şi am cunoscut oameni la care n-aş fi avut cum să am acces altfel. Dar cel mai mult mă bucură că în continuare scriu cu aceeaşi plăcere şi că voi sunteţi aici să ne distrăm împreună. Iar pentru asta vă mulţumesc! Continuarea

17,798 cititori

Cele mai bune sfaturi, pentru femei, scrise vreodată

Dragii mei, am descoperit aici, într-un almanah din 1934, secretul fericirii veşnice. Aşadar, cam aşa stăteau lucrurile acum nici o sută de ani. Păi ia să ne distrăm noi un pic şi să vedem cam care dintre sfaturile astea pentru femei se mai aplică şi azi. Şi mai ales cum. Nu le-am analizat chiar pe toate, că mi-ar fi luat o săptămână, am ales şi eu pe sărite.

Să purcedem, zic. Continuarea

10,257 cititori

Ce să aleg între viața mea şi viaţa lui?

Aş fi vrut să scriu câteva cuvinte de introducere. Efectiv nu mi le găsesc. Citiţi ce mi-a scris fata asta şi o să vă daţi seama de ce. Textul este exact aşa cum l-am primit pe mail. În afară de diacritice, câteva virgule şi aranjarea în pagină nu am avut ce să-i mai fac. Dacă vă ştiţi mai slabi cu nervii, vă recomand să nu-l cititi, opriţi-vă aici. 

mihai_vasilescu_iubire_interzisa

Bună Mihai,

Numele meu este Maria (nu, nu este, l-am schimbat din motive lesne de înțeles – n.r.). Îndrăznesc să-ți scriu pentru că îţi citesc blogul de câteva luni şi am văzut cum reacționează cititorii tăi atunci când ai nevoie de ei, iar eu sunt într-o situație în care am nevoie de sfaturi, am nevoie să aud și alte păreri, am nevoie să înțeleg dacă greşesc sau nu. Am apelat la prietenele şi prietenii din jurul meu pentru sfaturi și nu am obținut decât umeri ridicați și îndemnul de a face cum simt. Poate că de la cei care îți citesc blogul voi putea obține mai mult. Întotdeauna oamenii neimplicați emoțional dau sfaturi mai bune. Te rog să mă ierți ca am îndrăznit să-ți scriu și dacă nu vrei să-l pui la tine pe blog, aș vrea să te rog să ștergi mailul. Multumesc.

Continuarea