10,796 cititori

Mă iubesc funcţionarele

Serios vorbesc, toată viaţa m-au adorat funcţionarii publici cu fustă şi mamele tipelor cu care umblam. Am fost şi sunt preferatul lor. De fiecare dată când am de interacţionat cu Statul, mă duc cu inima uşoară şi mă rog să fie femeie cea cu care va trebui să vorbesc. Sau, dacă am de ales, întodeauna mă duc la ghişeul/biroul unde văd o Duamnă. Rezultatul este întotdeauna acelaşi: zâmbesc frumos la ‘mneaei şi totul se rezolvă instant.

Pai când a murit bietul taică-meu a trebuit să merg să scot nu ştiu ce hârţoage. Am ajuns aproape de închiderea programului cu publicul (numai cine n-a avut de-a face cu funcţionarii nu ştie că ora de închidere este sfântă şi trecută în calendar cu roşu), dar Tanti Cea Coafată Permanent a făcut instant un coup de foudre pentru mine. M-am dus să beau o cafea (vreo două ore) cât a rezovat ea cu toate semnăturile, ştampilele şi ce mai trebuia de pe acolo. Când totul a fost gata şi am vrut să-i dau şpagă, s-a înnegrit la faţă de ziceai că am diagnosticat-o cu o boală în fază terminală. “Vai, se poate, a fost plăcerea mea”. Jur, am martori. Aşa că i-am zâmbit ca Richard Gere înainte să albească si am băgat senin plicul înapoi în buzunar. Doar nu era s-o jignesc. Pasiunea e pasiune, nu se poate murdări cu bani.

Într-un singur loc de pe planeta asta farmecul meu dispare instant şi am impresia că mă transform într-un broscoi râios pe care toată lumea vrea să-l strivească, nicidecum să-l sărute ca să se transforme în prinţ: la Poşta Română. Nu ştiu ce se întâmplă în colţul ăla uitat de lume, dar jur că deşi mi-am folosit cele mai languroase surâsuri şi cele mai pline de promisiunui priviri, efectele au fost fix pix. Nada, frate. Se uită la mine cyborgii ăia cu înfăţişare de femei ca la un rahat în care ai călcat din greşeală şi nu mai ştii cum să scapi de el de pe pantof.

O vreme am luat-o personal. Am crezut că mi-am pierdut puterile miraculoase, că sunt din nou un muritor de rând. Când ştiam că am de ajuns la Poştă, imi luam liber de la serviciu, ca să pot sta acasă să-mi exersez clipitul cu tentă sexuală şi zâmbetul promiţător de plăceri interzise. Aiurea, rezultatele erau nule. Tot dat afară pe brânci de paznici sfârşeam.

Apoi m-am calmat. Mi-am dat seama că nu este vina mea. “Fetele” alea de la “oficii” nu mai au emoţii şi trăiri. Sunt ca nişte bucăţi de piatră într-o lume atemporală. N-ar reacţiona în niciun fel nici dacă ar sta în linie, la coadă, Ashton Kutcher, Johnny Depp şi Keanu Reeves, avându-l ca ghid pe George Clooney. Doamna Diriginte s-ar uita la ei cu aceeaşi faţă plicitisită şi bovină, apoi şi-ar şterge cu dosul palmei resturile de merdenea de la colţul gurii, ca să poată să arunce un lătrat scurt şi poruncitor:

– Pentru mandate am spus că trebuie la ghişeul doi!

mihai_vasilescu_functionare

sursa foto