5,114 cititori

La semafor

Sunt la semafor. E roșu. Și pentru înainte și pentru la dreapta. În spatele meu un passat obosit claxonează de mama focului și dă falsh-uri. Îi arăt omului cu degetul spre semafor și-mi văd în continuare de scrolatul pe Facebook. Ți-ai găsit, recitatlul sonor și vizual continuă netulburat.

Las telefonul, deschid portiera și rostesc cât pot io de politicos:

– Care e problema? E roșu. Continuarea

5,102 cititori

Când boss-ul ăl mare face mișto de tine

La semafor, din mașina de lângă mine se tânguie lung o manea. Pentru că e cu volan pe dreapta, am condiții de audiție premium. Evit cât pot să privesc spre melomanul de ocazie, dar versurile de dor și jale se prăvălesc, pe geamul deschis la maxim, direct în timpanele-mi sensibile. Continuarea

2,990 cititori

Codul claxoanelor în Bucureşti

Ştiu că sunteţi mulţi cei care citiţi pe aici şi nu locuiţi în Bucureşti, dar măcar o dată tot aţi trecut, sau veţi trece, prin traficul infernal al minunatei noastre capitale. Moment în care v-aţi luat, sau vă veţi lua, cu mâinile de cap la auzul nesfârşitelor claxoane care răsună în toate intersecţiile şi la fiecare semafor din acest oraş calm şi liniştit. Pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi şoferul bucureştean fără podul palmei înfipt în mijlocul volanului, indiferent de zi, oră sau conjunctură?
Continuarea

4,765 cititori

Nu e pentru cine se pregătește

Serile trecute m-am întâlnit cu doi amici pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. Am mers să radem câte o bere şi să mai punem ţara la cale. Ca să fiu sincer, ei au băut chestii din hamei și malț, eu am ars-o pe răcoritoare. Treabă care n-a rămas fără consecințe. Pentru că unul dintre cei doi era cu mașina, prin urmare m-a rugat să conduc eu, când am plecat. Na, ce era să fac, nu puteam să-l refuz.

Partea mișto este că mașina omului are sistem din ăla “start&stop” care oprește motorul la relanti. Treaba asta, combinată și cu un ambreiaj care “ține mai sus” față de cel cu care sunt eu obișnuit, a dus la o plecare foarte lentă de pe loc la primul semafor. Gen, am ramas pe loc vreo două-trei secunde. Evident, deși era unșpe noaptea și trafic aproape zero, s-a găsit să fie cineva în spatele meu care să-și înfigă dejtele în claxon și să dea flash-uri disperate. Continuarea

1,416 cititori

Orice se poate face cu stil

Stau la semafor cufundat in ganduri si incerc sa ajung la stadion, pentru meciul Stelei. Injur incetisor, mai mult in gand, traficul asta infernal care nici macar vara nu intra in concediu. Deodata, aproape de nicaieri, aud o voce:

-Buna seara! Ati putea sa-mi dati si mie niste bani sa-mi iau de mancare? Ce suma vreti dumneavoastra.

Ma uit la ea. Nu pare cersetoare. Are un ten destul de fin si ochii mari, luminosi. Pare aterizata din greseala, printre masinile de la semafor. Se uita cu reala speranta la mine. Probabil are simturile formate si isi da seama intr-o fractiune de secunda cand a “lovit” decisiv si urmeaza sa incaseze. Continuarea

2,134 cititori

Tupeu

Un poliţist într-o intersecţie, la 5 dimineaţa, stătea liniştit, asteptând să înceapă traficul.
La un moment dat apare un jeep negru, cu geamuri fumurii. Maşina se apropie de intersecţie, şoferul vede că nu vine nimeni, accelerează şi trece pe roşu.
Politistul il fluiera si il trage pe dreapta.
Geamul din partea soferului se deschide pe sfert si din el iese o bancnota de 20 de euro.
Agentul se uita in stanga, se uita in dreapta, vede ca nu e nimeni si ia repede bancnota, facandu-i semn jeep-ului sa se care.
A doua zi, la fel. A treia zi la fel si tot asa, de fiecare data pe rosu, de fiecare data se deschidea un pic geamul si din jeep ieseau 20 de euro. Continuarea

7,458 cititori

Când?

Când banda pentru stânga va fi folosită doar ca să faci la stânga, nu ca să depășești toată coloana și apoi să te bagi în față;

Când fiecare dintre noi vom lăsa să iasă măcar câte o mașină de pe o stradă fără prioritate;

Când liniile de tramvai vor folosi doar tramvaielor;

Când pe peron, la metrou, n-o să mai încerce nimeni să se bage în față;

Când o să înțelegem că imediat după metroul pe care tocmai l-am pierdut, să vezi ce, mai urmează unul;

Când o să dispară meseria de “parcagiu” din centrul Bucureștiului sau din marile orașe și n-o să mă mai întreb dacă nu cumva îmi găsesc mașina zgâriată, sau cu “pană”, pentru că nu i-am lăsat nimic “parcagiului”;

Când or să dispară lacătele de pe frigiderele cu băuturi de la magazinele “din colț”;

Când o să apăsam, la ascensor, doar pe butonul corespunzător direcției în care urmează să ne deplasăm. Ca să fie foarte clar: “sus” pentru când vrem să urcăm și “jos” pentru când vrem să coborâm. Și, mai ales, când nu vom mai auzi întrebarea: “păi și, cu ce-am greșit dacă am apăsat pe amândouă?”.

Când vom afla că burta revărsată peste curea nu înseamnă “prestanță”;

Când nu ne va mai surprinde că iarna e frig și vara e cald;

Când vom înțelege că, dacă sunt prieten cu ține pe Facebook, asta nu înseamnă că vreau să văd mii de poze cu progeniturile ce-ți poartă numele;

Când o să dispară berea la pet de doi litri;

Când n-o să mai văd oameni în trening decât atunci când prestează niscaiva activități sportive;

Când manelele vor răsuna doar în căștile de pe urechile celor ce le ascultă și nu date la maxim din difuzoarele telefoanelor. Iar eu voi crede că “salam” este doar o specialitate din carne. Și am zis de manele pentru că, nu știu de ce, dar nu am auzit niciodată Bach sau Mozart răsunând din vreun telefon mobil;

Când vom înțelege semnificația “tălpilor galbene” vopsite pe scările rulante;

Când ne vom da telefoanele pe silent la cinematograf sau la orice alt eveniment care ar impune asta;

Când “milisecunda” nu va mai fi unitatea de măsură pentru timpul scurs între apariția culorii verzi la semafor și claxonul nervos al celui din spate;

Când taximetriștii vor fi adevărate exemple pe roți, pentru ceilalți particianti la trafic;

Când “acces direct”, “wow-biz”, “la Măruță” (sau orice altă mizerie de genul ăsta) vor fi scoase din grilele televiziunilor pentru lipsă de audiență;

Când?

mihai_vasilescu_cand

 sursa foto

3,477 cititori

Trafic de Capitală

Mă gândeam zilele trecute, când o luasem la pas prin București, de ce naiba nu merg eu cu mașina la muncă ? Mi-am revenit din visare când am ajuns în intersecția de la “Budapesta”. Și mi-am adus aminte de ce.

Pentru că am jurat să renunț la mersul cu mașina, în ziua în care am făcut trei ore (voi vă dați seama că fac numai două până la Vâlcea la ai mei ?) de la birou până acasă. Și nu am biroul la Slobozia, vorbim de un drum Pipera – Tineretului. În intervalul mai sus amintit, am stat 45 de minute nemișcat la “Aviatorilor”. Timp în care am citit gazeta sporturilor. De două ori. De la cap la coadă, inclusiv ultimele rezultate din cricket. Pe vremea aia nu aveam telefon d-ăsta inteligent, că poate trecea timpul mai ușor (a propos, de fiecare data când sunt la volan, îmi vine în minte bancul cu timpu’); Continuarea