5,760 cititori

Romantism, sânge și dentist perspicace

Well, se pare că Miss Alina a cam luat-o în serios și chiar vrea să aibă text săptămânal. Mno, să vedem cum se ține de treabă. Acu’ vă povestește ceva de un dentist. Cred. 

……………………………………………………………………….

Mâna sus cui îi place la dentist! (Vreau să pun de un fan club și fac estimare de spațiu necesar). Mie îmi place să merg la dentist. Adică nah, dacă ar fi să aleg între o plajă în Fiji și cabinet, vă e clar ce-aș alege – deci zic că îmi place în sensul că nu tre’ sa respir într-o pungă de hârtie atunci când aud “freză”, “obstrucție de canal” sau “extracție”. Deşiiiii, când aud “extracție” cred că ar merge o punguță mică și juma’ de Aspacardin.

Continuarea

3,849 cititori

Lăsați, dom’le, sportivii să se dopeze!

Mă uitam ieri la Turul Franței și mă gândeam câte zvonuri circulă în legătură cu cicliștii și cum se spune că de fapt toți s-ar dopa, doar că tehnologia de dezvoltare a substanțelor ajutătoare de efort o ia înaintea celei pentru depistarea lor. Și brusc, mi-am dat seama că, de fapt, nu mă interesează. Pe mine, spectator, mă interesează doar să văd o întrecere cât mai dură . E treaba organizatorilor cum o produc și mă lasă rece.

Continuarea

2,706 cititori

Neam de vampiri

Nu există străin respectabil care să nu considere că toți românii sunt rude cu Dracula. Mă rog, mai mult sau mai puțin îndepăratate, dar pentru ei este limpede că niște ADN de vampir tot avem pe-acolo. Chit că ne-o zic în față sau nu.

Ei bine, dacă vrem să le scoatem asta din cap avem de făcut un singur lucru. Să-i luam de mânuță și să-i ducem să vadă cam cum arată centrele de tranfuzii din țara asta. Vă garantez că în secunda doi i-ați convins. Se lămuresc pe loc că un neam de vampiri veritabili nu avea cum să lase în paragină exact locurile de unde se recoltează materia primă: sângele.
Continuarea

5,718 cititori

Răzbunare, dulce ca mierea este gustul tău

Pe mine de obicei nu mă înţeapă ţânţarii. Cred că am un gust naşpa sau ceva. Aşa că se dau la mine doar dacă sunt singura lor opţiune pe o rază de câteva sute de metri. Serios vă zic, odată când eram în Deltă chiar am privit în ochii unui bâzâitor d-ăsta, care se uita la mine cu o căutătură dezamăgită ce parcă-mi spunea: “hai, frate, ce gust de sânge e ăsta, mi s-a strepezit naibii şi trompa”. După care l-am văzut avertizându-şi un confrate care se pregătea şi el să se înfrupte din mine: “nu acolo coae, că o să-ţi pară rău, tocmai m-am ţepuit eu”. Şi apoi i-am văzut pe amândoi plecând să se delecteze cu o blondă. Mă rog, chestie de gusturi, nici blondele nu sunt întotdeauna ceea ce par.  Continuarea

1,526 cititori

Ne place sangele

Suntem aceiasi, neschimbati, de mai mult de 2500 de ani. Suntem niste fiare insetate de macel. Practic s-au schimbat doar conditiile in care ne place sa vedem curgand sangele. Dar de uitat, ne uitam la valurile purpurii cu cea mai mare placere. Alaltaieri, in timpul meciului Brazilia–Germania, wall-ul meu era plin de strigate de bucurie pentru nemti si de deja celebrele bancuri cu brazilieni invinsi (la scor). Si nu intelegeam de ce. Adica de unde pana unde, chiar toata lumea tinea cu nemtalaii? Mai ales ca intre cele doua natiuni, reprezentate de echipele din teren, noi ne simtim mai de partea brazilienilor. Pentru ca ne seamana mai mult. Tot mingicari, tot zeflemisti (bine, la alt nivel), tot mistocari. De unde pana unde bucuria aia uriasa din news-feed pentru poporul cu sange de utilaj greu si precizie de ceas atomic, pentru baietii cu umor cat al unui perete de cimitir evreiesc si simt al mistoului de Panzer Continuarea