3,892 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

4,200 cititori

Cum e cu “creșterea economică”?

Tot aud că ăștia (a se citi „pesedeii”) o dau în sus și-n jos cu creșterea economică, cu măririle de salarii și pensii, cu putererea de cumpărare explozivă și alte rahaturi de gen, uitând sa spună și despre niscaiva covrigi care se așază cuminți în cozile maidanezilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic. În plus, ca să pară mai convingători, prezintă nuș’ ce cifre care mai de care mai dubioase, cifre ce mă lasă perfect rece. Pentru mine creșeterea economica este una singură și e sfântă: aia care se simte în buzunarul meu propriu și personal. Restul sunt vrăjeli.

Continuarea

7,075 cititori

Ca să știț’ de ce nu se mai măresc salariile

E aproape prânzul ăl mare. Lia Olguța zace în biroul de la minister cu o compresă pă frunte și horcăie zgomotos încearcând să expectoreze stratul deranjant de flegmon acumulat în gât. Reușește cu greu abia din a treia încercare. Apoi își astupă una dintre nări cu degetul arătător și suflă zgomotos pe cealalată sperând să scape de secrețiile nazale care-i îngreunează respirația ca dracu’. Cu chiu cu vai izbutește și se uită curioasă la mucii prelinși în batistă. N-arată bine. De câteva zile o nenorocită de răceală nu-i dă pace de nicio culoare. Curat ghinon pe începutul ăsta de vară. Deodată se aude un ciocănit timid în ușa din lemn masiv de nuc. Continuarea