3,319 cititori

Românii, acești specialiști dă pă net

Să presupunem că eşti un specialist de talie mondială în ceva, orice, în mecanica fluidelor să zicem. Perfect, nu există nicio problemă câtă vreme îţi vezi de viaţa ta, participi la conferinţe, inventezi chestii sau mai pe scurt mergi pe burtă.

Practic, totul e absolut ok până îţi vine tâmpita idee să publici pă net (pe un blog să zicem) un articol despre şmecheriile astea la care te pricepi tu ca nimeni altul. Ei bine, se cheamă că te-a mâncat în cur. Nu există nicio şansă, nici măcar una, zero, nada, să nu apară cineva care să nu-ţi spună că eşti un prost şi că ştie el mai bine despre ce este vorba. Ba chiar să-ţi şi explice, cu lux de amănunte, cât eşti de paralel cu domeniul respectiv. Continuarea

5,464 cititori

Străinii sunt reci și neprimitori

Cred că ați auzit și voi asta de nenumărate ori, nu? Mitul strainilor reci și neprimitori a lovit din plin pe vremea “cealaltă” și circulă din plin și în zilele noastre.

Pentru că, da, sunt convins că asta cu “străinii reci” a rămas în conștiința colectivă din anii ăia de după revoluție când românii au început să iasă din țară și constatau cu stupoare că la Paris sau la Londra vecinii nu joacă table în fața blocului și madamele nu dau o fugă, în capot, cu bigudiurile pe cap, până la vecina de la doi, la o cafea și-o bârfă. Sau că la Viena n-ai nicio șansă să împrumuți o cană cu ulei sau zahăr și două ouă. Continuarea

3,586 cititori

Nu-s pe aici, dar mă întorc iute

După cum ați observat, trag chiulul de pe blog zilele astea, nici măcar la comentarii n-am apucat să răspund. Deși, la vreo câteva de ieri, am râs cu zgomot când le-am citit. Nasol a fost doar că asta s-a întâmplat spre dimineață, când am ajuns acasă. Da’ să știți că am motive întemeiate, nu absentez nemotivat. Continuarea

3,856 cititori

Imediat după daci, vin românii

Păi, na, doar ne tragem din dacii liberi, era de așteptat să fim tot un fel de miez din dodoașcă. Nu înțelegeți ce zic, nu? Păi stați să vedeți ce articol am citit ieri. Nu-i știam pe ăștia de la dezvăluitorul. ro, dar par să fie concurență serioasă pentru cocoon și efemeride. Așadar, să spicuim din articol aberație.
Continuarea

5,111 cititori

Dacii liberi şi-au cerut dreptul la replică

Şi l-au primit. Pentru că, în despotismul meu absolut, din când în când prezint uşoare urme de democraţie. Aşa că mai jos aveţi mesajul unei daco-reptiliene-masone, care semnează, la derută, cu numele de Alina.

………………………………………………………………………………………………

Stimate domnule Vasilescu,

Cu surprindere și amărăciune, constat că v-ați angajat într- o campanie de defăimare a dacilor liberi, neam vajnic și nemuritor, cunoscut și sub numele de “buricul pământului”. Mai mult de atât, continuați cu neruşinare această denigrare cu bună ştiinţă, pentru care sunteți plătit în conturile din Geneva (unde ați mers de curând sub acoperirea “livrării unui pachet”) de către organisme conspirative care ne împiedica lansarea, ca neam și nație, pe culmile abundenţei și bunăstării! Continuarea

2,366 cititori

Herzlich willkommen Herr Präsident Johannis!

Guest Post by Ana R.

 

L.E. Am aflat de la cei care asteptau sa voteze la München: “disperatul”, care cerea pe facebook un generator de curent, se numeste Marcel Stanica. A donat din banii lui 3700 (trei mii sapte sute!!!) de cafele si ceaiuri, pentru cei care stateau la coada aia imensa. Cica s-au ars sigurantele in Consulat atunci cand a bagat fierbatoarele in priza. Serios. Asa ca, in numele tuturor celor de acolo: danke schön!

Si eu sunt unul dintre romanii ce au stat la coada pentru a vota la München. Si sunt tare mandra de asta. Evident ca nu am reusit, dar am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de cand sunt romanca. A fost o zi in care am fost tare mandra de romanii mei ce mi-au demonstrat, dupa multi ani, ca suntem uniti in a lupta pentru tara. A fost prima oara cand am vazut bucurie in ochii lor si speranta. Pe langa asta era enorm de multa determinare.

Am ajuns acolo la 8.20 si cred ca erau deja stransi mult peste 1000 de oameni care asteptau cuminti in rand. Plecasem de acasa cu o cana izolatoare de ceai. Care, absolut intamplator (fiind singura pe care o am) era cu Mickey Mouse pe ea. Radeam cu vecinii de coada si suferinta, cand le explicam ca nu este o declaratie politica. Continuarea

54,374 cititori

Suntem prea săraci ca să nu ne permitem să părem bogaţi

Știu, s-a vorbit și povestit mult pe tema asta. Da’ pe mine mă enervează în continuare subiectul. Fraților, de ce mama dracului, românii sunt tentați să-și cumpere lucruri pe care nu și le pot permite? Nu mă duce capul să pricep și pace.

Uite, am un amic care de două săptămâni se plânge (ba chiar mai și lăcrimează) că trebuie să dea mai mult de douăzeci de milioane pe două cauciucuri pentru Audi-ul lui, recent achiziționat. Pe care, evident, nu-i are disponibili. Și a început alergătura după tot felul de second-handuri și alte genuri de cauciucuri, care trebuiau să prezinte doar două caracterisitici: să fie ieftine și să se potrivească pe jantele lui. Păi e frumos? Când te-ai dus mătăluță la reprezentanță să iei mașina, nu te-ai gândit că după o vreme începi să nu mai bagi doar benzină în ea? Ce te faci când vin cheltuielile alea mari? Iar eu trebuie să fiu atent, dacă îl lasă ceva pe la direcție, mă aștept la vreo tentativă de suicid. Continuarea