3,066 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

3,797 cititori

Astăzi se poate!

Astăzi n-aveți articole de pe bloguri. Nu de alta, dar toată lumea scrie despre ce se întâmplă în țară, iar asta știți deja cu toții.

Astăzi o să vă zic doar atât: e cald afară, e atât de cald cum n-am fi putut nici măcar să sperăm cu o săptămână în urmă. Așa că, începând cu ora 14,00, vă aștept pe străzi. Hai să ne strângem toți, ca să înțeleagă și jegoșii ăștia că România asta nu e guvernabilă ORICUM. Să înțeleagă că trebuie să-și ia milionul în plus pe care l-au dat la pensii și să și-l bage în cur! Să înțeleagă că astăzi este vorba despre cu totul alt milion: ăla de oameni ieșiți pe stradă!

Mi-aș dori să lase câte un comentariu scurt fiecare dintre voi care astăzi va ieși din casă. Spuneți doar atât: vin și eu!

P.S. Ce-ați citit mai sus, scrisesem ieri la prânz, deci mult înainte să iasă Grindeanu cu declarația aia năucitor-contradictorie. Și pentru că la ora când am publicat acest text nu era nimic clar încă, l-am lăsat fix așa și sper să ne vedem pe străzi. Ca să ne bucurăm sau să continuăm ce-am început, rămâne de văzut după enigmatica ședință de guvern. 

mihai_vasilescu_milion

3,533 cititori

Păcat că țara asta e locuită, mare păcat!

Din pacate n-o să găsiți nimic scris aici azi. Dintr-un motiv foarte simplu, am stat până la 2,00 dimineață să răspund celor câteva sute de mesaje și email-uri care-mi cereau detalii despre fetița pe care mama voia s-o dea spre adopție. Când am terminat eram stors ca un burete.

Ah, ba nu, o să spun un singur lucru: țara asta mai are o șansă. Și asta datorită oamenilor. Pe cuvântul meu că tot ce s-a întâmplat ieri, mi-a dat senzația că nu e totul pierdut. N-aveți idee câtă lume a putut să-mi scrie. Și nu vorbesc despre cei direct interesați de adopție, vorbesc despre o gramadă de oameni care doar voiau să ajute. Cu ceva, cu orice. Cinste lor, mă înclin!

Continuarea

8,322 cititori

Cel mai nasol e când ți se înzăpezește creierul

România. Prima ninsoare serioasă din 2017. Drum național pe care viscolul, ce bate de niște ore bune în toată țara, a ridicat adevărate troiene. Undeva, la câteva sute de metri de ieșirea dintr-o comună, sunt două mașini înzăpezite. Reporterul unei televiziuni centrale se deplasează prin zăpadă spre cea mai apropiată dintre ele și bate ușor în portieră. Șoferul, vădit deranjat, deschide în silă geamul:

– Ce e? Continuarea

2,113 cititori

Pentru că astăzi…

Este 1 Decembrie, vreau să las și eu asta aici.

Îmi doresc un singur lucru pentru această țară: să văd oamenii din jurul meu zâmbind. Atât. Și nu mă refer la rude, cunoscuți și prieteni. Mă referer la toți cei pe care-i întâlnești, pe străzi, într-o zi normală de muncă. În momentul în care n-o să mai fim înconjurați de oameni gri și triști, cu siguranță majoritatea problemelor României se vor fi rezolvat. Părerea mea. Continuarea

4,089 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea

2,126 cititori

Niște cadouri la prima oră primiți?

LATER EDIT.

Avem așa. Cei doi câștigători pe care i-am desemnat absolut subiectiv (și meritat, zic) sunt:  Ștefan și Adrian.

Iar cei doi pe care i-a ales random.org sunt: Claudiu și Barabas Andrei

Pe toți îi rog să ia legătura cu mine pe email (aveți adresa la “Contact”) ca să vă pot trimite codurile.

Celorlalți le mulțumesc și îi mai astept. O să tot am concursuri mișto.

……………………………………………

Două chestii am să vă spun, foarte scurt, nu de alta, dar e frig afară și vă tremură telefoanele în mâini.

Prima. Habar nu aveam că Electronic Arts produce chestii în România. Practic, am jucat FIFA atâta amar de ani fără să știu ca de la o vreme încoace o parte din jocul, pentru care n-am văzut multe weekend-uri lumina zilei, era produs și în spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Ia uitați aici:

Studioul Electronic Arts din România a contribuit în mod esențial la crearea jocului video FIFA 17. Echipele din București au fost implicate în toate zonele jocului: programare, grafică, design, managementul proiectelor, producție si nu în ultimul rând QA. A dezvolta unul dintre cele mai mari jocuri, dacă nu cumva cel mai mare joc video din lume necesită talent, pasiune, determinare – ingrediente care se regăsesc din abundență la Electronic Arts România.

Nu știu cum găsiți voi chestia asta, dar mie mi se pare mega-cool. Poate și prin prisma faptului că n-am exgerat deloc când am zis că au existat weekend-uri în viața mea (și nu puține) când porneam FIFA vineri seara și-l mai opream duminică noaptea. No joke. Continuarea

3,584 cititori

Nu am nimic cu nimeni, dar oamenii ăștia sunt toxici!

Mi s-a încrețit pielea pe mâini. Cum ajung oameni, cu un nivel de inteligență peste medie, să creadă în așa ceva? Și, în cazul lui Gyuri Pascu, chiar să mai și moară. E trist ce-am ajuns să trăim, e trist când creierul uman ajunge să creadă în rahaturi de genul celor de mai jos: Continuarea

5,914 cititori

Dacă-mi cureți în ogradă, te omor!

Ce faci tu, ca Primar al unei localități rurale din România dacă vrei să aduni oameni pentru o acțiune de muncă voluntară care are ca scop strângerea gunoaielor ce zac “la liber” peste tot? Păi ce să faci? Știind ce putori sunt, îi minți. Pui niște afișe prin sat, ba mai transmiți și pe cale orală că e invitată toată lumea să vină la Primărie unde e petrecere mare de “Zilele Comunei”, cu mici, bere și lăutari. Pe banii Primăriei, evident.

În ziua stabilită, când locul geme de țărani (e tot satul venit, inclusiv bătrânii, blonavii netransportabili, copiii de țâță și morții neîngropați încă), ieși și îi anunți că petrecerea se amână pentru că a intervenit ceva deosebit de important. Aici poți sa bagi orice motiv, că a murit Iohannis și e doliu național sau că a înviat Hitler și ne pregătim de război, nu contează, oricum sunt prea proști și leneși ca să înțeleagă sau să verifice. Continuarea

10,003 cititori

Unde se mai mănâncă bine în țara asta?

Toată viața mea mi-am dorit să fac un concediu din ăla în care pleci fără o țintă anume, te oprești unde ți se scoală, stai câte zile vrea mușchiu’ tău și apoi o iei iar din loc fără o destinație în sine. Și n-am avut niciodată sânge în instalație să-l pun în practică.

Ce prostii vorbesc eu aici? Nu numai că n-am avut curaj să fac asta, dar io-s din ăla care când pleacă în vacanță știe încă de acasă cel puțin cinci stații de metrou din jurul obiectivelor de vizitat, orarul mijloacelor de transport în comun și pot să ajung la hotelul unde am cazarea legat la ochi, chiar dacă sunt pentru prima oară în orașul respectiv. OCD, frate, ce să-i faci. Continuarea

1,958 cititori

Vreți un cadou pentru Ziua Copilului? Aveți!

LATER EDIT (adicătelea un minut mai târziu).

Îi rog pe cei patru care și-au adjudecat invitațiile să-mi dea câte un email pe adresa de la “Contact”. Să-mi lase numerele de telefon, ca să văd cum le înmânez invitațiile.

Hai că nu puteam eu să las să treacă ziua asta fără să vă fac un cadou draguț. Pe scurt, că vorba multă e sărăcia omului. Am de dat patru invitații pentru meciul de fotbal România – Georgia, ultimul test al Echipei Naționale înainte de Euro. Se joacă vinerea asta, de la ora 21.00, pe Arena Națională.

De fapt, aveam trei invitații, una era a mea, dar renunț la ea pentru că nu sunt în București (a se citi “sunt superstițios”). Continuarea