3,025 cititori

Păcat că țara asta e locuită, mare păcat!

Din pacate n-o să găsiți nimic scris aici azi. Dintr-un motiv foarte simplu, am stat până la 2,00 dimineață să răspund celor câteva sute de mesaje și email-uri care-mi cereau detalii despre fetița pe care mama voia s-o dea spre adopție. Când am terminat eram stors ca un burete.

Ah, ba nu, o să spun un singur lucru: țara asta mai are o șansă. Și asta datorită oamenilor. Pe cuvântul meu că tot ce s-a întâmplat ieri, mi-a dat senzația că nu e totul pierdut. N-aveți idee câtă lume a putut să-mi scrie. Și nu vorbesc despre cei direct interesați de adopție, vorbesc despre o gramadă de oameni care doar voiau să ajute. Cu ceva, cu orice. Cinste lor, mă înclin!

Continuarea

7,235 cititori

Cel mai nasol e când ți se înzăpezește creierul

România. Prima ninsoare serioasă din 2017. Drum național pe care viscolul, ce bate de niște ore bune în toată țara, a ridicat adevărate troiene. Undeva, la câteva sute de metri de ieșirea dintr-o comună, sunt două mașini înzăpezite. Reporterul unei televiziuni centrale se deplasează prin zăpadă spre cea mai apropiată dintre ele și bate ușor în portieră. Șoferul, vădit deranjat, deschide în silă geamul:

– Ce e? Continuarea

1,975 cititori

Pentru că astăzi…

Este 1 Decembrie, vreau să las și eu asta aici.

Îmi doresc un singur lucru pentru această țară: să văd oamenii din jurul meu zâmbind. Atât. Și nu mă refer la rude, cunoscuți și prieteni. Mă referer la toți cei pe care-i întâlnești, pe străzi, într-o zi normală de muncă. În momentul în care n-o să mai fim înconjurați de oameni gri și triști, cu siguranță majoritatea problemelor României se vor fi rezolvat. Părerea mea. Continuarea

3,788 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea

1,923 cititori

Niște cadouri la prima oră primiți?

LATER EDIT.

Avem așa. Cei doi câștigători pe care i-am desemnat absolut subiectiv (și meritat, zic) sunt:  Ștefan și Adrian.

Iar cei doi pe care i-a ales random.org sunt: Claudiu și Barabas Andrei

Pe toți îi rog să ia legătura cu mine pe email (aveți adresa la “Contact”) ca să vă pot trimite codurile.

Celorlalți le mulțumesc și îi mai astept. O să tot am concursuri mișto.

……………………………………………

Două chestii am să vă spun, foarte scurt, nu de alta, dar e frig afară și vă tremură telefoanele în mâini.

Prima. Habar nu aveam că Electronic Arts produce chestii în România. Practic, am jucat FIFA atâta amar de ani fără să știu ca de la o vreme încoace o parte din jocul, pentru care n-am văzut multe weekend-uri lumina zilei, era produs și în spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Ia uitați aici:

Studioul Electronic Arts din România a contribuit în mod esențial la crearea jocului video FIFA 17. Echipele din București au fost implicate în toate zonele jocului: programare, grafică, design, managementul proiectelor, producție si nu în ultimul rând QA. A dezvolta unul dintre cele mai mari jocuri, dacă nu cumva cel mai mare joc video din lume necesită talent, pasiune, determinare – ingrediente care se regăsesc din abundență la Electronic Arts România.

Nu știu cum găsiți voi chestia asta, dar mie mi se pare mega-cool. Poate și prin prisma faptului că n-am exgerat deloc când am zis că au existat weekend-uri în viața mea (și nu puține) când porneam FIFA vineri seara și-l mai opream duminică noaptea. No joke. Continuarea

2,965 cititori

Nu am nimic cu nimeni, dar oamenii ăștia sunt toxici!

Mi s-a încrețit pielea pe mâini. Cum ajung oameni, cu un nivel de inteligență peste medie, să creadă în așa ceva? Și, în cazul lui Gyuri Pascu, chiar să mai și moară. E trist ce-am ajuns să trăim, e trist când creierul uman ajunge să creadă în rahaturi de genul celor de mai jos: Continuarea

5,697 cititori

Dacă-mi cureți în ogradă, te omor!

Ce faci tu, ca Primar al unei localități rurale din România anului 2016, dacă vrei să aduni oameni pentru o acțiune de muncă voluntară care are ca scop strângerea gunoaielor ce zac “la liber” peste tot? Păi ce să faci? Știind ce putori sunt, îi minți. Pui niște afișe prin sat, ba mai transmiți și pe cale orală că e invitată toată lumea să vină la Primărie, unde e petrecere mare, de “Zilele Comunei”, cu mici, bere și lăutari. Pe banii Primăriei, evident.

În ziua stabilită, când locul geme de țărani (e tot satul venit, inclusiv bătrânii, blonavii netransportabili, copiii de țâță și morții neîngropați încă), ieși și îi anunți că petrecerea se amână pentru că a intervenit ceva desoebit de important. Aici poți sa bagi orice motiv, că a murit Iohannis și e doliu național sau că a înviat Hitler și ne pregătim de război, nu contează, oricum sunt prea proști și leneși ca să înțeleagă sau să verifice. Continuarea

6,241 cititori

Unde se mai mănâncă bine în țara asta?

Toată viața mea mi-am dorit să fac un concediu din ăla în care pleci fără o țintă anume, te oprești unde ți se scoală, stai câte zile vrea mușchiu’ tău și apoi o iei iar din loc fără o destinație în sine. Și n-am avut niciodată sânge în instalație să-l pun în practică.

Ce prostii vorbesc eu aici? Nu numai că n-am avut curaj să fac asta, dar io-s din ăla care când pleacă în vacanță știe încă de acasă cel puțin cinci stații de metrou din jurul obiectivelor de vizitat, orarul mijloacelor de transport în comun și pot să ajung la hotelul unde am cazarea legat la ochi, chiar dacă sunt pentru prima oară în orașul respectiv. OCD, frate, ce să-i faci. Continuarea

1,891 cititori

Vreți un cadou pentru Ziua Copilului? Aveți!

LATER EDIT (adicătelea un minut mai târziu).

Îi rog pe cei patru care și-au adjudecat invitațiile să-mi dea câte un email pe adresa de la “Contact”. Să-mi lase numerele de telefon, ca să văd cum le înmânez invitațiile.

Hai că nu puteam eu să las să treacă ziua asta fără să vă fac un cadou draguț. Pe scurt, că vorba multă e sărăcia omului. Am de dat patru invitații pentru meciul de fotbal România – Georgia, ultimul test al Echipei Naționale înainte de Euro. Se joacă vinerea asta, de la ora 21.00, pe Arena Națională.

De fapt, aveam trei invitații, una era a mea, dar renunț la ea pentru că nu sunt în București (a se citi “sunt superstițios”). Continuarea

3,959 cititori

Sâmbătă m-am întâlnit cu Nicușor Dan

Și mi-a plăcut că eram doar doi bloggeri la întâlnire. Deci am avut timp berechet și posibilitatea să întreb lucruri exact ca și cum am fi stat la o bere. Dacă mă gândesc bine, cred c-am fi putut sa radem vreo două beri, doar că prea era prânzul mare.

Iar acum, pentru că eu sunt o putoare care n-a putut să care o agendă și-un pix, am să iau cu copy/paste de la Cismaru subiectele care s-au discutat, să vi le arăt și vouă, poate vă interesează: Continuarea

4,016 cititori

Ce-și face omul cu mâna lui?

Treaba e că de plâns ne plângem cât de des putem. Cel puțin pe Facebook, nu există zi în care să nu văd postări pline de nemultumiri împotriva celor care ne hotărăsc destinele prin puterea semnăturii din pix. Iar aici, pe blog, în rarele ocazii când am mai catadicsit să mă simt si eu nemulțumit politicienii zilei (în rest, fiind prea scârbit ca să mai zic orice), am primit recomandarea să “fac ceva”. Continuarea