20,496 cititori

Prima declarație a lui Ghiță după arestare

La cincisprezece minute după “neașteptata” reținere din Capitala Serbiei, în celula lui Ghiță își făceau apariția un procuror, ofițerul de serviciu și un traducător în limba română.

– Aveți ceva de declarat înainte de începerea procedurilor de extrădare?

Sebi Ghiță s-a scărpinat îndelung la oo și apoi le-a răspuns flegmatic:

Continuarea

3,955 cititori

Cum se zice “cocalar” în limba turcă?

Vecinul meu e turc. Turc get-beget, din Turcia. Vecinul meu are un business aici în România. Business-ul lui aparent merge bine, pentru că vecinul meu și-a schimbat de curând mașina. Și-a luat un Touareg nou. M-am bucurat pentru vecinul meu și pentru business-ul lui. Orice afacere care merge bine aduce bani la stat, bani pentru angajați și bani mai mulți pentru vecinul meu turc care o să investească în continuare în România. Ce să mai, îmi place că o grămadă de lume e fericită dacă un business merge bine. Continuarea

5,144 cititori

Să pleci sau să nu pleci? Aceasta-i întrebarea.

Mă gândeam c-aș emigra. La cum se prezintă situațiunea în minunata țară numită România, cred că este o soluție de luat în seamă sau asupra căreia măcar merită să chibzuiești serios. După care lași chibzuitul, te urci în primul avion și pleci unde vezi cu ochii. Vedem, mă mai gândesc, că la cei douășopt de anișori ai mei e greu s-o iei de la capăt printre străinii ăia reci și neprimitori. Continuarea

6,960 cititori

De-aia nu mai cred în schimbare

Și o sa cred doar când o să văd în jur oameni care chiar vor să se schimbe. Până atunci, o să iau o pauza de la la ce se întâmplă în România din afara bulei mele.

Până când n-o să mai aud claxoane de la birou. Da, pe strada unde avem biroul se circulă bară la bară de dimineața până seara. Nu vreți să știți de câte ori pe zi aud disperați claxonând prelung, cu speranța că după ce ridică mâna de pe claxon toate mașinile din fața lor vor fi dispărut ca prin minune.

Pâna când n-o să mai văd căcații de câine care efectiv au umplut orașul. M-am plimbat puțin mai mult zilele astea că a fost cald. Practic trebuie să faci slalom printre ei. Și nu, nu erau de la maidanezi. Continuarea

4,907 cititori

Dacă ai avut măcar un job în România, i-ai întâlnit pe toți

Text scris de Elena.

Am schimbat de curând angajatorul. Pentru că vreau să-mi măresc echipa și să pornesc de la zero, o să las aici tipologiile de angajați care mi-au trecut prin fața ochilor în ultimii ani. Mulți ani. Poate o sa vă recunoașteti colegii.

1. Lingăul – Pentru el, fișa postului pe care îl ocupă nu prezintă absolut nici un interes. Poți chiar să nu i-o dai. El și-a făcut una pe care o respectă cu strictețe. În ea are notate două puncte mari și late: igiena șefului și moralul acestuia. Cu unu’ d-ăsta în echipă ai toate șansele să-ți reduci la zero cheltuielile cu apa, gelul de duș, bețișoarele de urechi și antidepresivele. Nimeni, niciodată, nu te va spăla mai bine în urechi și în alte zone mai greu accesibile (hai, să le zicem așa). Iar dacă aveai oareșce dubii despre felul în care arăți, well, “Șefa, astăzi arătați nemaipomenit. Puteți concura la Miss”. Mai contează că tu nu ești în cea mai bună zi a existenței tale? Exact! Așa spuneam și eu. Continuarea

2,863 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

3,692 cititori

Astăzi se poate!

Astăzi n-aveți articole de pe bloguri. Nu de alta, dar toată lumea scrie despre ce se întâmplă în țară, iar asta știți deja cu toții.

Astăzi o să vă zic doar atât: e cald afară, e atât de cald cum n-am fi putut nici măcar să sperăm cu o săptămână în urmă. Așa că, începând cu ora 14,00, vă aștept pe străzi. Hai să ne strângem toți, ca să înțeleagă și jegoșii ăștia că România asta nu e guvernabilă ORICUM. Să înțeleagă că trebuie să-și ia milionul în plus pe care l-au dat la pensii și să și-l bage în cur! Să înțeleagă că astăzi este vorba despre cu totul alt milion: ăla de oameni ieșiți pe stradă!

Mi-aș dori să lase câte un comentariu scurt fiecare dintre voi care astăzi va ieși din casă. Spuneți doar atât: vin și eu!

P.S. Ce-ați citit mai sus, scrisesem ieri la prânz, deci mult înainte să iasă Grindeanu cu declarația aia năucitor-contradictorie. Și pentru că la ora când am publicat acest text nu era nimic clar încă, l-am lăsat fix așa și sper să ne vedem pe străzi. Ca să ne bucurăm sau să continuăm ce-am început, rămâne de văzut după enigmatica ședință de guvern. 

mihai_vasilescu_milion

3,222 cititori

Păcat că țara asta e locuită, mare păcat!

Din pacate n-o să găsiți nimic scris aici azi. Dintr-un motiv foarte simplu, am stat până la 2,00 dimineață să răspund celor câteva sute de mesaje și email-uri care-mi cereau detalii despre fetița pe care mama voia s-o dea spre adopție. Când am terminat eram stors ca un burete.

Ah, ba nu, o să spun un singur lucru: țara asta mai are o șansă. Și asta datorită oamenilor. Pe cuvântul meu că tot ce s-a întâmplat ieri, mi-a dat senzația că nu e totul pierdut. N-aveți idee câtă lume a putut să-mi scrie. Și nu vorbesc despre cei direct interesați de adopție, vorbesc despre o gramadă de oameni care doar voiau să ajute. Cu ceva, cu orice. Cinste lor, mă înclin!

Continuarea

7,364 cititori

Cel mai nasol e când ți se înzăpezește creierul

România. Prima ninsoare serioasă din 2017. Drum național pe care viscolul, ce bate de niște ore bune în toată țara, a ridicat adevărate troiene. Undeva, la câteva sute de metri de ieșirea dintr-o comună, sunt două mașini înzăpezite. Reporterul unei televiziuni centrale se deplasează prin zăpadă spre cea mai apropiată dintre ele și bate ușor în portieră. Șoferul, vădit deranjat, deschide în silă geamul:

– Ce e? Continuarea

2,017 cititori

Pentru că astăzi…

Este 1 Decembrie, vreau să las și eu asta aici.

Îmi doresc un singur lucru pentru această țară: să văd oamenii din jurul meu zâmbind. Atât. Și nu mă refer la rude, cunoscuți și prieteni. Mă referer la toți cei pe care-i întâlnești, pe străzi, într-o zi normală de muncă. În momentul în care n-o să mai fim înconjurați de oameni gri și triști, cu siguranță majoritatea problemelor României se vor fi rezolvat. Părerea mea. Continuarea

3,926 cititori

Și nu mai vreau să urăsc visceral

N-o cunosc pe Marisa. Nici măcar nu-i știu numele real, doar i-l bănuiesc din adresa de email. Săptămâna trecută, out of nowhere, a lăsat un ultim comentariu la mine pe blog, prin care anunța că a venit ziua în care își ia “la revedere” de la citit bloguri românești. Pentru că auzeam în premieră pe cineva spunând așa ceva, n-am știut cum să reacționez, dar am întrebat-o, totuși, ce-a făcut-o să ia o asemena hotărâre sau dacă am greșit eu în vreun fel. Am făcut-o pentru că mi-ar fi plăcut să-mi explice, Marisa e o tipă mișto, cu niște comentarii bune, bune de tot. Și spun asta deși, dacă țin bine minte, primul ei comentariu n-a fost tocmai măgulitor la adresa mea. Dar a rămas aici, pe blog, și când avea ceva de spus, spunea bine. Până la urmă, mi-a răspuns la întrebare, aveți mai jos comentariul ei. Vă rog să-l citiți, că mie mi s-a zburlit părul pe mâini.

Continuarea