4,160 cititori

1 Mai în istorie

1707 – Anglia s-a unit cu Scoţia sub numele de Marea Britanie

Și uite-așa și-au luat scoțienii încă o țară, moca, așa cum le place lor. Se zice că n-ar fi fost chiar toți de acord cu combinația asta, dar în timpul tratativelor, ăia care aveau rețineri erau ocupați să adune monezile pe care le aruncaseră englezii pe jos.

1959 – Germania de Vest introduce săptămâna de lucru de cinci zile.

Slăbuț. Guvernarea pesede mai are umpic și introduce săptămâna de lucru în care se muncește doar în zilele care nu se termină în “i”.

Continuarea

2,188 cititori

Un party mișto face cât jumătate de an de campanii

Vă povesteam zilele trecute cum am plecat ca o floricică spre o terasă și-am ajuns la un party. Partea foarte tare este că s-au sesizat oamenii de la Telekom c-am adăstat așa pe nepusă masă la petrecerea lor și m-am trezit cu un preafrumos email în care mi-au explicat așea detaliat, nemțește, cum și de ce au organizat șmecheria asta care poartă duiosul nume de Electronic Beats. Și cum io sunt un tip foarte altruist, am zis c-ar fi mișto să vă zic și vouă.

Continuarea

5,202 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

4,384 cititori

Cam așa stă treaba

Mdeci să vă povestesc.

Pe 1 ianuarie, mi-am zis că e liber în oraș și să ies să mă mișc un pic cu mașina. Ceea ce s-a și dovedit perfect adevărat, era liber de ziceai că e părăsit Bucureștiul.
Atât doar că la primul semafor, bă, dar fix la primul semafor, cum s-a făcut verde, cum am auzit nelipsitul claxon din spate. În spate unde, evident, era o singură mașină. 
Pentru că sunt un tip săritor și bine intenționat, m-am gândit că poate omu’ are niscaiva probleme de sănătate sau ceva și la următorul semafor, am oprit în dreptul lui, am dat frumușel geamul jos și l-am rugat prin semne să facă și el același lucru. În mașină era un cuplu, el și ea, ambii pe la 55+. Eu oprisem pe partea ei. Și-ntreb: Continuarea

20,034 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

8,439 cititori

Sfaturi pentru emigrare în UK

Cetin zice că seria lui de articole cu sfaturi pentru emigrare a avut foarte multe accesări. Ceea ce nu e un semn chiar foarte bun, asta înseamnând că din ce în ce mai mulți oameni chiar se interesează serios cum să facă să plece mai repede din minunata țară numită România.

Așa c-o să vă las și eu azi o serie de sfaturi primite pe email de la colega noastră de comentarii, Maria. Și-o să vă rog, pe aceia dintre voi care sunteți plecați prin diverse părți ale lumii, să faceți același lucru. Dacă aveți timp și chef, vă aștept email-urile cu sfaturi pentru emigrare, la adresa de la Contact.

Mno, ajut și eu cum pot la depopularea spațiului carpato-danubiano-pontic. Ce voiam să mai zic, să nu uitați să stingeți lumina.

……………….

M-am gândit să-ți scriu câteva lucruri legate de UK, poate or fi de trebuință cuiva. Nu pot să-ți dau detalii de școală sau sănătate că nu m-am lovit încă de ele. Copii n-am, iar la spital n-am ajuns.

Continuarea

6,674 cititori

A fost odată o țară pe care o durea în cur de cetățenii ei

Am așteptat să treacă valul de fierbințeală declanșat de întâmplarea dementă de la metrou ca să-mi las și eu cei doi cenți aici. Pentru că am văzut valuri de indignare spumegândă pe motiv că de ce n-a intervenit nimeni și de ce n-a reținut-o nimeni pe femeia care a împins. Pe scurt, că de ce nu mai există spirit civic?

Știți, există o vorbă din strămoși care spune că “peștele de la cap se-mpute”. Iar în societatea asta în care trăim, capul peștelui s-a împuțit de ceva vreme. S-a împuțit încă de când suntem conduși de o șleahtă de impostori care ne-au lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Adică de niște decenii bune. E acolo, împuțit, miroase ca dracu’, dar noi ne prefacem că nu știm de unde vine mirosul.

Continuarea

3,820 cititori

Nu vreau să moară Ion Iliescu!

Tot citesc că degrabă chemătoriul de mineri ar fi în stare gravă și că s-ar putea să ne facă un preafrumos cadou de Crăciun. Și anume să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii.

Iar eu nu-mi doresc cadoul ăsta DELOC. Nu vreau să aibă noroc încă o dată, nu vreau să moară fără să facă măcar câteva zile de pușcărie. Nu vreau să ne mai sfideze încă o dată cu zâmbetul ăla al lui de bunic sfătos, zâmbet despre care eu cred că stă la baza distrugerii acestei țări. Cine a trăit sau a încercat să supraviețuiască în România anilor ’90 știe exact despre ce vorbesc. Practic nu puteai să zici ceva rău despre nen-tu Ilici fără să riști să fii linșat pe stradă. Și totul a plecat de la zâmbetul ăla pervers de kgb-ist care știa exact că se pișă pe viitorul acestei țări. Ceea ce a și executat.

Continuarea

2,902 cititori

Bun așa (#1)

Boșilor, am o veste bună. Mă rog, nu știu cât e de interes pentru toată lumea, în țara unde suntem obișnuiți să piratăm orice, dar pentru mine a fost o lejeră revelație. Ia fiți atenți aici:

Începând din 13 noiembrie 2017, serviciul online HBO GO este disponibil prin abonare directă în România. HBO GO este disponibil pe computer, smartphone, tabletă, PlayStation 3 și 4, Chromecast, Apple TV 4 și anumite modele de televizoare smart Samsung. Fiecare abonat HBO GO poate înregistra până la cinci dispozitive și poate urmări HBO GO simultan pe două dintre ele. Toți abonații noi care aleg această opțiune vor avea acces gratuit timp de o lună la conținutul HBO GO. După prima lună, prețul lunar pentru serviciul HBO GO va fi de 19,99 lei. Plata abonamentului se va face prin cardul bancar folosit pentru înregistrare.

Ce înseamnă asta? Păi inseamnă că de-amu puteți să le urați multă “la revedere” providerilor care ofereau serviciul HBO GO după cum voia mușchiulețu’ lor sau după cum le dictau interesele. Iar eu mă bucur de mor că nu mai trebuie să stau la mila domniilor lor dacă e.

Bref, dacă ai un smart tv sau un Chromecast (cum are fratele vostru), vii seara acasă, scoți telefonuțu’ din buzunar și te uiți direct pe televizor la ce-ți poftește inimioara.

Gata, încheiat transmisiunea în direct. Am zis că merită să știți.

mihai_vasilescu_game_of_thrones

11,804 cititori

Cum naiba să nu iubești familia tradițională?

Merg chiar în fața mea. Ea e… Nu, de fapt, ea nu mai e, a fost. Cândva, nu foarte demult, frumusețea a trecut tangențial pe lângă ea și-a ratat-o la mustață. Iar acum e doar umbră din ce-ar fi putut să fie. A rămas doar o șoricuță micuță, slabă, cu mâini muncite, care se uită speriată la EL.

O, da, EL! EL e capu’ la familie. Se simte de departe. După burtoaca-i revărsată peste pantalonii trei sferturi, după părul grizonant, după șosetele negre care-i acoperă genunchii, după adidașii albi impecabili, dar mai ales după fața acră și tonul arogant.

Continuarea

7,863 cititori

România e mândră, dar umblă spartă la buci

România. Secolul 21. Piața Berzei. Autogară.

Aștept mașina de Galați. N-a venit încă. Lângă mine, o hardughie de autocar, ce pare mai degrabă un autobuz care se pregătește de ceva vreme de casare, așteaptă cu motorul pornit să urce pasagerii. Șoferul îi contemplă cu un aer semi-dezgustat. E clar că și-a ales greșit meseria. Ar fi putut să facă rachete la NASA și, în loc de asta, uite cum se irosește în van cu loazele astea de clienți care-l exploatează.

Continuarea