96,745 cititori

Sunt fiica unui terorist!

Text scris de Ana R.

Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89.

Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au murit. Iar oamenii i-au scuipat şi și-au stins țigările în găvanele ochilor scoși. Le-au întins mațele pe gard și le-au dat foc. I-au arătat cu degetul și au scris pe ei “terorişti”. Absolut nimeni nu se mai gândea că erau și ei soți și tați care juraseră, exact la fel cu cei care acum îi împuşcau, să-și apere țara. Și, până în ultimul moment, chiar asta au crezut că fac. Soțiilor celor morţi li s-a permis după multe zile să îi adune de pe caldarâm, în saci de iută, și să-i înmormânteze. Una dintre ele, rămasă văduvă cu cinci copii, s-a dus cu fiul cel mare să își ridice bărbatul mort de pe un trotuar. Copilul ăla nu va uita niciodată chipul torturat, până dincolo de moarte, al tatălui său. Continuarea

5,981 cititori

Te fac una pă inteligenţă?

Eu fază ca asta n-am mai păţit. Staţi că vă zic acu’.

Eram la o bere alaltăieri seară şi la un moment dat apare la masa noastră un nene, sărit de 60, jerpelit ca vai de lume şi abţiguit binişor. Deci se înfiinţează lângă noi, aruncă o privire scurtă spre pachetul de marlboro al prietenului cu care depănam poveşti şi ne întreabă dacă nu-i dăm şi lui o ţigară.

Eu am ridicat din umeri, iar amicul meu i-a făcut hotărât din cap în semn de “nu, dă-i bătaie la altă masă”. Da’ care alta, că a noastră era singura ocupată. Lămurit că nu primeşte nimic, în plină retragere glorioasă, Nea Jerpelitu’ mai aruncă una, ca să-şi joace ultima şansă. Se uită în ochii mei şi zice:

– Te fac una pă inteligenţă?

Continuarea