6,732 cititori

Trei lucruri pe care femeile nu le vor înțelege niciodată

– Ești la a treia întâlnire cu el. Deja totul merge minunat și pare că vă potriviți extraordinar. Ce să mai, comunicați până și la nivel telepatic. Și-ți spune asta chiar modul în care ascultă matur când tu-i povestești orice-ți trece prin cap. El doar rezonează și aprobă. Ba chiar de multe ori citești în ochii lui cum trăiește adevărate drame pe măsură ce-i vorbești despre situația dramatică a mătușii Gina, de la Lehliu, care se luptă cu o dischinezie biliară urâtă sau despre cum și-a pierdut zilele trecute prietena Violeta motanul. Te uiți în ochii lui și înțelegi că e acolo, te susține și e hotărât să lupte alături de tine cu bila îndărătnică a mătușii.

Continuarea

2,604 cititori

Tu la ce poftești oricând și oricum?

Se prea poate să fie de vină și regimul alimentar, fără excese, din ultima perioadă, nu zic nu, că prea visez și pictez numai mâncare, dar chiar și fără el, de multă vreme voiam să întreb ceva. Însă înainte să ziceți voi, să vă lămuresc “umpicuț” cum stau lucrurile la mine.

Desigur, aș putea s-o dau hipsterish și să spun că sunt un gurmand, că am pofte rafinate, că mă trezesc visând la pulpă de prepeliță, pe pat de ienupăr, cu ouă poșate de broască țestoasă și mult asparagus. Sau că ador deserturile rafinate și mă văd tăvălindu-mă în munți de trufe și mii de cireșe glasate. Dar cruntul adevăr este ca sunt doar un mâncău, că nimic din cele de mai sus nu mi-ar face poftă, că mă uit cu scârbă la icrele negre sau cele de Manciuria și că un ciolan cu fasole, bine făcut, îmi poate provoca oricând un orgasm culinar. Că prefer oricând o salată de vinete făcută de mama și că tot ea face cei mai buni cartofi prăjiți din Univers. Continuarea

6,686 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

4,902 cititori

Cel mai mişto revelion din viaţa mea

Nu, n-a fost ăsta care tocmai s-a dus. Şi nici vreun altul din epoca recentă, deşi de-a lungul vieţii am participat la unele care s-au lăsat cu chestii despre care n-aş putea sa povestesc în public. Nu, frate, cel mai mişto revelion din viaţa mea s-a petrecut pe când aveam 11-12 ani. Vă povestesc acuş şi o să-mi daţi dreptate.

Venisem la Bucureşti, cu ai mei, care se întâlneau cu nişte prieteni de aici, pentru golăneala de sfârşit de an. Treaba e că adulţii făceau petrecerea la nu ştiu ce restaurant, aşa că m-au plasat acasă la unul dintre ei, împreună cu cei doi copii ai gazdei. Unul de aceeaşi vârstă cu mine şi celălat mai mare, care trebuia să aibă grijă de noi.

Continuarea

3,847 cititori

Mie-mi place să halesc

Jur că aş fi foarte fericit dacă aş putea să-mi inhib centrul din creier care mă face să-mi placă să bag în mine. Să nu mai simt nicio plăcere când mănânc şi cu asta, basta. Ba chiar să-mi pun reminder la ore fixe, să-mi aduca aminte că trebuie să îngurgitez ceva, ca să nu mor de foame. Neee, ţi-ai găsit. Până se inventează chestia asta, tot eu trebuie să am grijă ce şi cum, ca să nu mă fac iar cât porcul.

Ei bine, săptămâna asta am ajuns într-un local unde m-au făcut să mă destrăbălez. Nu de alta dar e o chestie mişto să ştii că, dacă te îndopi, tot ce balotezi e bio. Parcă-ţi mai atenuează din mustrările de conştiinţă, nu? Se depune mai mişto grăsimea pe şolduri. Continuarea

2,235 cititori

Gourmet

Cu ceva vreme in urma, inainte de „criza”, in firma noastra exista un obicei. Bun, zic eu. O data la doua-trei saptamani, Vinerea dupa program, se iesea la masa. In grup. Sa mai socializam, sa mai ne cunoastem, ca sa zic asa. Mai bei o bere, mai mananci o aluna, parca se leaga altfel discutiile. Uneori ne strangeam multi, alteori cativa, dar era o treaba buna. Oamenii se apropie cand interactioneaza si in afara mediului de la munca. Mai afli cate ceva despre ei, le mai spui despre tine. Se incheaga o echipa. Pai credeti ca antrenorii de la fotbal degeaba insista pe iesirile in grup? Nici pomeneala, stiu ei ce stiu. Continuarea