2,932 cititori

Despre noii profeți și profețiile lor online

N-o să aflați cine a scris textul ăsta. Dar nici nu e nevoie. Doar citiți-l. Și dacă vă regăsiți, puneți-vă niște întrebări. Eu mi-am pus.

Să zicem că ești trecut de vârsta chiar și celei mai târzii post-adolescențe. Să zicem că în viață nu ai făcut vreun lucru remarcabil. Ai și tu o casa, cu rate, chirie sau moștenire de la ai tăi, o mașină (sau nu), un copil (sau nu), un job, chestii de astea comune.

N-ai inventat vreun leac pentru vreo boală incurabilă, nu se scrie despre tine în ziare și nici măcar în tabloide, nu pilotezi un avion, nu cânți la pian în timp ce toci ceapă, în fine, ești și tu un om comun crescut, ca noi toți, într-o societate care a tot cerut, cu subiect și predicat, de la tine, în fiecare etapă din viața ta, să fii special. Continuarea

8,606 cititori

Și totuși, cine tranșează sfinții?

Mă gândeam sa profit de faptul că suntem între cele două posturi mari ale anului (ăla de Crăciun și ăla de Paști) ca să pun și eu o intrebare ce mă macină de ceva vreme. Mi-am zis să profit acum, pentru că sunt șanse mari să-mi iau mai puține blesteme și *uie decât în perioadele menționate, atunci când creștinul român este atât de pătruns de duhul blândeții și de lumina sfântă, că imediat te ia la pwlă dacă nu-i convine ceva.

Continuarea

4,387 cititori

Dumnezeu ne vrea proști și îngălați? Pun pariu că nu!

E doar un gând, așa de sfântă zi de duminică, preluat de la Vali. Cel care se întreba cum ar fi dacă cei 300.000 de români care se pregătesc să se julească la genunchi și la coate târându-se împrejurul unei bucăți de cadavru (nu asta înseamnă “moaște”?) să decidă că vor să devină de mâine dimineață mai buni? Adică să se respecte pe ei și pe cei din jur.

Iar eu mă duc un pic mai departe și mă întreb cum ar arăta România dacă cei 300.000 de români, care n-au nicio problemă să stea în frig pentru o iluzie, ar citit măcar o carte pe an? Una singură. Nici nu contează din ce domeniu. Poa’ să fie și “Cei trei mușchetari”. Vă dați seama ce-ar însemna 300.000 de cărți citite? Continuarea

9,203 cititori

Dacă dormi duminica, sunt şanse să te ia dracu’. La propriu.

Eu sunt pe drumurile patriei azi, mă duc la meci, după cum vă povesteam zilele trecute. Dar dacă tot e duminică mâine, mi-am zis să vă pun în gardă, să aveţi grijă cât dormiţi, că altfel se întâmplă nasoale. Nici eu nu ştiam, am aflat citind textul de azi, scris de Ionuţ (pe care îl cunoaşteţi din comentariille de pe blog). Aşa că citiţi şi aveţi grijă cât staţi în pat mâine, ca nu e de joacă. 

………………………………………………………………………………..

Am doi copii şi ambii sunt băieţi. Cel mare este “instituţionalizat” la o grădiniţă privată de care până în prezent suntem foarte multumiţi. Cel mic îi va călca în curând pe urme. Săptămâna trecută cei de la grădiniţă s-au gândit să organizeze nişte excursii pentru cele patru grupe de pitici. Au cerut acordul părinţilor şi ne-au înştiinţat că-i vor duce la teatrul de păpuşi, în parc şi la Mănăstirea Samurcăşeşti Ciorogârla. Culturalizare, nu glumă.

Continuarea

3,376 cititori

În căutarea lu’ “tata”

Sunt aşa de rupt de toate porcăriile cu religie and stuff, încât atunci când văd câte o chestie precum cea de mai jos, nu pot să nu mă întreb: “no shit, treaba asta e pe bune?”.

Iar ce mă surprinde cu adevărat este faptul că acolo sunt nişte oameni tineri, în special femei, care au acces la multă informaţie. Cum, cum e posibil să ajungi aproape în stare de transă, vorbind cu un prieten imaginar? Ca să nu mai zic de faptul că multe dintre tipele alea sunt frumoase, bune, f*tabile şi ar putea să-şi petreacă timpul liber într-un mod olecuţă mai judicios. Continuarea

3,905 cititori

Credinţa, această superstiţie şmecheră

Guest Post by Ana R.

 

L-a apucat pe Mihai vorbitul despre religie și școli. Văd tot mai des dezbătută tema și sincer cred că, de fapt, toți trăim într-o confuzie totală a conștientizării propriei spiritualități. Habar nu avem unde începe Darwin cu știința și unde termină de citit bunica din Biblie.

Continuarea

7,120 cititori

Darwin versus dumnezeu tatăl

Poate nu ştiaţi, dar nouăzeci la sută dintre românii care au copii la scoală au decis că religia trebuie să existe în continuare în programă. Buuuun, un procent cu adevărat devastator şi care, probabil, ne reprezintă ca naţie. Ştiţi cum e, râdem-glumim, dar când vine vorba de ăl de sus, o lăsăm şi noi mai moale ce naiba, că odată se supără.

Continuarea

1,642 cititori

Religie ameninţătoare

Un copil de 11 ani era catastrofă la matematică. Părinții au încercat de toate, de la hipnoză la meditații private, fără niciun rezultat pozitiv însă. Disperați, s-au hotărât să-l înscrie la o școală religioasă. După prima zi de școală, copilul vine acasă cu o figură împietrită, nu zice nimic, merge direct în camera lui și se apucă de învățat. Iese doar să mănânce și după ce spală vasele se întoarce direct în camera lui și continuă să învețe. A doua zi la fel. Idem a treia zi. Timpul trecea şi, zi după zi, cel mic avea aceeași rutină. Nu mai voia să știe de prieteni, de ieșit în oraș, de jocurile video… Nimic în afară de matematică. Continuarea