3,656 cititori

Fie ca, sărbători, Crăciun fericit, d-astea

Boșilor, sunt răcit. Mă rog, asta cu “sunt răcit” e așa o vorbă, sunt atât de terminat că de-abia reușesc să mă țin de tastatură ca să nu vin de-a berbeleacul. Ochii îmi ard ca aparatele de sudură, capu’-mi pârâie și din când în când pocnește pă interior atât de tare de am impresia că dă cineva cu petarde în cameră, din nas mi se scurg fluvii de muci pe lângă care Dunărea e un mic pârâu și urechile mi le simt de parcă mi-a turnat cineva smoală în ele și-a uitat s-o mai scoată.

Ce să mai, acum mi-e absolut limpede de unde vine vorba aia care zice că în timpul nașterii, femeile au dureri atât de mari încât aproape că pot să-și imagineze cam ce simte un bărbat care are gripă. 

Și de parcă toate astea nu erau de ajuns, mă râcâie și mă ustură în gât de nici măcar sarmalele de la mama nu mi-au priit și-abia de m-am atins de salata de vinete. Piftie nici măcar n-am gustat. Friptura de porc e neatinsă, salata de beuf să n-o văd în ochi. E grav, vă spun, s-ar putea să mor. De fapt, nu că s-ar putea, e aproape sigur. Ar fi un miracol să scap. 

Ce voiam de fapt să vă spun, Crăciun Fericit, fie ca, sărbători fericite și tot ce vă mai doriți voi. Vă mulțumesc că existați!

Dacă nu scap, să-mi purtați o amintire frumoasă, da?

mihai_vasilescu_gripa

 

37,233 cititori

Niște chestii esențiale

Abia m-am dat jos din avion, dar simțeam că mor dacă nu scriu asta.

Așa, deci mă pusesem liniștit pe scaun, hotărât sa dorm lejer în ora pe care o aveam până la Timișoara. Mă gândisem prost. Pe scaunul din spatele meu o femeie stătea de vorbă cu altă femeie. Și asta n-ar fi fost nimic, dar discuția avea loc într-un moment de mare încărcătură emoțională în care prima femeie tocmai aflase despre a doua că e însărcinată. Și s-a dezlănțuit jihadul. Știți, o femeie dacă are copii simte nevoia imperioasă de a povesti viitoarelor mămici despre ce au de făcut dacă vor să-i crească și pe-ai lor armonios. Serios, cred că au în adn sau ceva treaba asta. Iar cele două din spatele meu se aflau exact în această situație delicată. Pentru mine, delicată, că se dusese naibii somnul meu.

Continuarea

7,391 cititori

De ce le e frică bărbaților

După cum bine se ştie, noi bărbații am dus în toate timpurile războaiele planetei ăsteia, tot noi le ducem şi-acum. Sau nu credeţi că tot război se cheamă și lupta pentru cel mai bun loc de parcare din faţa blocului? Aveţi impresia că dusul gunoiul după zece seara e vreo joacă de copii? Jumătatea de zi pierdută să repari “priza aia care atârnă de trei luni” nu credeţi că e tot un fel de bătălia de la Waterloo la scară mai mică? Curajul sublim cu care storcim păianjenul cel rău care v-a făcut să plângeți, nu tot din vănătorul ancestral care zace în noi vine? Şi modul în care scoatem smartfonu’ din buzunar, nu credeți că aduce a John Wayne? Da, nouă nu ne e frică de nimeni şi nimic. Ăăă, cu foarte puţine excepţii. Fix cele de mai jos, pentru că nu există războinic curajos care să nu se teamă de:

Continuarea